Capriciile vremii ne-au jucat in frauri dure. Ne-au chinuit la greu, dar cred c-asa ne trebuie. Fiindca nametii care au inghitit vieti si-au imprumutat agresivitatea si din nemerniciile pe care singuri ni le croim. Ingaduim hotia, ingaduim minciuna, ingaduim tradarea, crezand ca totul se intampla departe de noi, crezand ca suntem protejati de vecinatatile egoiste. Iar cand barierele iluziilor desarte se rup, suntem socati. Nu ne vine sa credem ca realitatea da cu noi de pamant fara nici o mila.
Si, atunci, bine cotonogiti, promitem cele mai ale dracului revanse. Dar stati linistiti. Ca ne trece. Si inca repede. Este suficient sa ne confruntam cu un strop de bine si facem din nou risipa de lasitate, devenim din nou sclavii unei pasivitati criminale, lasand din nou golanilor verosi dreptul de a belferi pe grumazul nostru. Iar piesa asta se va juca mult si bine. Adica pana atunci cand publicul se va decide, in sfarsit, sa rupa capul nemernicilor care ocupa fraudulos scena jucand rolul iubitilor conducatori.
Tonurile grave generate de peisajul sumbru in care ne consumam existenta sunt justificate. Dar, fiindca trebuie sa supravietuim, nu avem decat sa acceptam, tot ca pe o felie de viata, si frivolitatile. Astfel am putea justifica derapajul catre fotbal, acest fotbal care functioneaza pe post de paratrasnet al injuraturii. Steaua si-a consumat in tristete primavara europeana, nationala se va dezmorti prin amicalul cu Uruguay si, apoi, nu avem decat sa revenim la obisnuintele talambe ale campionatului intern. Sa ne ocupam insa de trecutul apropiat care valureste in continuare.
Steaua suporta greu avariile pe care i le-a pricinuit misiunea de a debuta european in noul sezon. Dubla cu Twente a tulburat grav colindele de sanius ale lui Gigi Becali. Omul visa jucarii frumoase, oranduite in temeinica fudulie. Dar, dintr-o data, niste baieti rai i-au scuturat somnul. Bun prilej pentru ca injuratura ochilor carpiti sa fie starnita. Si cum ea n-avea cum sa-i ajunga din urma pe zoritii olandezi, Becali si-a proptit sudalma in propriile interese. Asa se face ca esecul din meciurile cu Twente s-au amplificat in plus, prin deranjuri interne.
Gigi si silitorii sai clopotari de imagine au pus jetul pe Tatarusanu, pe Bourceanu, pe Brandan si pe alte capre care niciodata nu pot fi mulse. Brandan l-a salvat pe Gigi de la paguba prin transfer. Investitiile in Tatarusanu si Bourceanu au ramas, in schimb, la cheremul patronului. Risipa trecuta in contul lui Bourceanu a fost mai subtire. Marea cheltuiala l-a vizat pe Tatarusanu, omul pe care toti ghilabadistii fotbalului l-au declarat unic vinovat al insucceselor Stelei. Prostii, cu prostii! Lor li s-au alaturat si pricinosi de talia lui Duckadam.
Impotriva aberatiilor care au acompaniat prestatiile lui Tatarusanu s-au pozitionat insa faptasi incontestabili ai fotbalului. Fapt care l-a determinat pe Gigi Becali sa se reorienteaze. Becali a anuntat ca s-a impacat cu Tatarusanu in urma unei discutii intre patru ochi. Aceasta impacare ma bucura. Pentru ca ea scurteaza timpul de revenire a portarului de nationala la treburile sale serioase. Dar ma bucura teribil si faptul ca prostii, acei prosti care s-au situat obedient de partea patronului stelist, au ramas in ofsaid. Acolo unde-i vom gasi mult timp de aici inainte. Fiindca asa sunt ei.