x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Gitenstein din România iubeşte democraţia

0
Autor: Dragos Moldovan 31 Ian 2012 - 21:00
Gitenstein din România iubeşte democraţia


Eu sunt recunoscator autoritatilor romane ca pot sa protestez fara sa ma-mpuste nimeni in cap de pe acoperisuri. Asa cum a povestit Gitenstein ca se-ntampla-n Siria.

Doamne ajuta ca sunt roman si ca nu sunt sirian. Altfel, o beleam original. Acuma cantam la acor­deon cu ingerii sau ma jucam de-a v-ati ascunselea printre norisori, lucru care n-ar fi tocmai rau daca as sti ca nimeresc 'la loc cu verdeata'. Cum insa destinatia mea dupa ce o sa crap nu e deloc sigura, as prefera s-o mai ard pe-aici, poate, cine stie, ma fac baiat cuminte. Dupa doua­zeci de ani de democratie, trebuie sa ma multumesc doar cu atata, ca nu ma aia nimeni in gura cand imi cer drepturile, cand proclam pasional dreptul la demnitate, cand strig aproape patetic ca vreau sa plece ala din Cotroceni, ca nu-l mai suport, ca m-a facut de ras, ca ma face de ras de fiecare data cand iese-n lume, trebuie sa fiu multumit ca nu ma trimite nimeni la groapa cu furnici, ca nu-mi canta nimeni prohodul, fiindca indraznesc sa-mi exprim liber optiunea politica.

Gitenstein zice ca am dreptul asta de la Dumnezeu, ca adica, pot sa am io cata parere vreau si pot sa mi-o exprim liber, ca tot aia, ala tot nu pleaca, si io pot sa-mi pierd vocea tipand pe strada. E dreptul meu de la Dumnezeu sa strig cat vreau, ca ei fac tot ce vor ei. Asta e esenta democratiei americane: io zic ca tine si fac ca mine. Un fel de 'o sugi', dar altfel spus. Sau poate ca dimpotriva.

Poate ca Gitenstein se mul­tu­mes­te cu foarte putin. Poate ca asa e el, un om modest, un tip sters, un ba­tra­nel cumsecade, recunoscator ca poate sa iasa pe poarta am­ba­sadei fara sa-i crape nimeni capu’. Ii multumeste seara de seara lu’ Iahve c-a mai trecut o zi din pate­tica lui viata, fara sa-l impuste nimeni de pe acoperis. C-a scapat si de data asta. Poate ca asa o fi bine.

Pentru 'scursurile' din Piata, asta e mult prea putin. Pentru 'prostii, viermii', pentru paramecii aia sau nu-mai-stiu-cum, faptul ca striga la pereti de mai bine de doua saptamani de zile e un semn ca lupta trebuie dusa mai indarjit, mai sustinut, ca trebuie regrupat si actionat altfel, ca asta nu pleaca nicicum. E ca si cum l-ar da pe Gitenstein afara de la serviciu si el ar continua sa se duca. Zi de zi, opt ore pe zi, frumos, se duce in continuare la receptii, spune in continuare tampenii, da mana cu oamenii. Imagineaza-ti un dialog cu astfel de capos.

'Excelenta, dar v-am dat afara', 'Sustin in continuare faptul ca dreptul de a-ti exprima opinia e unul divin', 'Dar, Excelenta, sunteti concediat, trebuie sa va intoarceti in tara', 'Sa ziceti mersi ca nu va da cu capu’ de toti peretii', 'Bine, dar, Excelenta, poate n-ati inteles, get the fuck out of here', 'Ehe, la voi e multa democratie, v-ati luat nasul la purtare, io zic mereu ca puteti sa spuneti orice', 'Hai pa, Excelenta', 'Lasa ca dam noi militaria jos din pod' si, ca-n bancul ala stupid, cu veverita care facea sex (ca sa nu zic vorba aia) cu o aluna si vine unu’ si-i zice: 'You’re fucking crazy!', 'No, I’m fucking nuts', zice veverita.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de