Desi toata lumea crede ca bunicul nu poate sa aiba mai mult de saptezeci de ani, el implineste optzeci. La saptezeci de ani, nu-i bine sa-i faci unui bunic o serbare cu dansatoare spaniole, fiindca s-ar putea sa se simta ofensat. Fie si pentru ca e aniversat ca un mos. Sau pentru ca e luat drept ce n-a fost niciodata. Dar la optzeci de ani si in saloanele unui restaurant cu nume bun, situatia se schimba. O petrecere cu toata familia, cu toasturi decente, cu mancare si bauturi fine si, in plus, cu doua fete care-si joaca sanii provocator pe sub ochii umezi si incercanati si ii pun, cum se obisnuieste se pare in Spania, fustele in cap e o fericire. Bunicului ii place fericirea. Mananca mult si bea chiar si un pahar plin cu vin. Iar cand animatoarele - care-s al naibii de frumoase, indiferent ca-s straine ori de-ale noastre, de prin Ferentari - il trag in ring, la dans, bunicul topaie un ceas intreg in extaz. De mult nu l-au mai vazut ai lui atat de vesel si de agil. Parca nici n-ar avea trei infarcturi. Sau, cum ii place bunicului sa le spuna, trei preinfarcturi. De parca moartea da preavize, iar la aniversari nu e voie sa mori! La miezul noptii, alaiul, cu bunicul in frunte, transpirat, mai rosu la fata decat sutienele spanioloaicelor alea in calduri si guraliv cum n-a mai fost decat la propria nunta, se opreste la intrarea blocului, unde batranul ocupa singur un intreg apartament. Nu c-ar ravni cineva la el, dar pentru un bunic e parca nitel cam mare. - Ne-ai cam facut de ras, bunicule - zice unul dintre nepoti in linistea aceea pustie care se asterne cand oamenii au terminat tot ce aveau de spus - acum, nu stiu cum o sa mai dam ochii cu lumea!
Citește pe Antena3.ro