Graul si neghina

Decizia Partidului Conservator de a se retrage de la guvernare ne obliga la o regandire a esichierului politic. Vom intra, din pacate, in Europa cu o situatie politica deloc de invidiat: o guvernare extrem de slaba flancata de o opozitie la fel de precara. Ma intrebam altadata, fireste cu un dram de exagerare, daca mai exista partide politice in Romania. Si intr-adevar, o lume politica mai faramicioasa decat in acest moment rareori am avut.

Alianta D.A. practic nu mai exista. Cele doua partide care o alcatuiesc, si care la un moment dat, in euforia castigarii (total nesperate) a alegerilor voiau chiar sa se unifice, nu se mai suporta unul pe celalalt. Mariajul lor e o catastrofa si divortul bate la usa. Liberalii se confrunta cu o problema interna de identitate din care, oricum ar cadea zarurile, risca sa devina un partid (sau doua partide) de mana a doua. PD, pe de alta parte, e o masa nediferentiata de oportunisti. N-am avut nici o clipa nici un fel de incredere in aceasta adunatura din jurul presedintelui Basescu. Ca si celulele suse, PD e atat de amorf, incat o poate lua in orice directie, in functie de imprejurari. UDMR-ul nu este nici el un adevarat partener politic, a dovedit-o in repetate randuri. Binele public e o notiune prea abstracta pentru acest partid alcatuit pe baze etnice si care a guvernat indiferent de cine i-au fost partenerii. Puterea, in concluzie, e mai friabila ca oricand, nici nu se poate numi, de fapt, putere. Cel care detine puterea in acest moment in Romania este presedintele Basescu, si nu Parlamentul.

Opozitia e si ea jalnica, incredibil de rufoasa. PSD-ul nu va mai fi niciodata ce-a fost, slava Domnului. Desi s-a curatat de cele doua cangrene ale sale, Iliescu si Nastase, apa sa e inca prea tulbure ca s-o putem bea. Dar PSD e oricum partea onorabila a opozitiei, caci restul e Sodoma si Gomora. Becali ii va lua curand fata lui Vadim si va deveni inamicul public numarul unu in politica noastra. Depinde de noi sa blocam aparitia unui Berlusconi al doilea mai prost pe meleagurile mioritice. Ascensiunea lui Arturo Oi poate fi inca oprita, dar nu pentru multa vreme.

Dupa cate se pare, un guvern minoritar, total nesprijinit de opozitie, n-are nici o sansa. De altfel, e un guvern nepopular, cu un prim-ministru extrem de controversat. Ramane solutia alegerilor anticipate, la care trebuie sa ne asteptam de-acum inainte. Aceasta solutie va amenda insa, mai mult ca sigur, iesirea de la guvernare a PC. Exact adversarii lui Dan Voiculescu, presedintele si PD, vor castiga detasat aceste alegeri. Marii invinsi vor fi liberalii, indiferent de fractiunea lor. Chiar si daca si-ar pastra cota de popularitate de dinainte de sciziune, ei vor fi acum siliti s-o imparta in doua. Este adevarata drama a Romaniei de azi. Este posibil ca singurul partid istoric ramas in politica noastra sa inceteze sa mai joace un rol semnificativ de la 1 ianuarie 2007 incolo, cand era mai multa nevoie de liberalism la noi. In acelasi timp, partidele populare, care seamana mai mult cu niste galerii de fotbal decat cu niste formatiuni politice si care impaneaza Parlamentul cu tot soiul de Ciccioline, vor inflori cu vigoarea buruienilor, sufocand totul. Suntem ca in parabola biblica a graului si-a neghinei, doar ca inversata: smulgem graul si lasam neghina sa-si intinda radacinile in tarana. Totusi, oricum am fi, cu corabia noastra harbuita, vom poposi curand in apele Uniunii Europene, sansa nesperata si nemeritata, de care se cuvine sa ne bucuram deplin.