Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Interpretarea cvasigenerala a votului din parlamentul grec, in favoarea masurilor de austeritate in schimbul unui masiv imprumut extern, este ca reprezinta premisa atat a salvarii Greciei de la faliment, cat si a evitarii unei dezmembrari a zonei euro si unei destabilizari majore in mecanismele financiar-bancare actuale la nivel mondial. In realitate, lucrurile stau cam invers. Salvarea Greciei de la faliment este dubitativa, chiar daca austeritatea interna si mecanismele de creditare internationala vor functiona ireprosabil. Iar salvarea euro nu se rezuma cumva la salvarea Greciei.
Dar, poate mai ales, capitalismul actual ca sistem ar trebui sa fie mai mult decat ingrijorat, pentru ca, de fapt, mecanismele de parazitare a acestuia de catre componenta sa financiar-bancara sunt, dupa votul din Grecia, si mai abitir varate sub pres pentru a fi continuate si, astfel, explozia este doar amanata. Prin votul din parlamentul grec, capitalul financiar-bancar international a castigat o noua runda in lupta pe care o duce pentru subordonarea sistemului care il gazduieste. A stat cu inima cat un purece in asteptarea acestui vot, pentru ca stia prea bine ca, daca era negativ si Grecia intra in incetare de plati, randuielile pe care le-a impus sistemului nu vor mai putea ramane aceleasi. Prin acest vot, parazitii au castigat, dar a pierdut sistemul, care ramane si mai grav amenintat!
Problemele Greciei constituiau cea mai formidabila oportunitate de a schimba pe plan international macar ceva din randuielile care duc spre dezastru. Pur si simplu, pentru ca deficitele bugetare si datoria publica in Grecia – imense in raport cu PIB-ul tarii – provin in mod vizibil din cele doua principale surse ale crizei datoriilor suverane (ale statelor) pe plan international: labartarea statului (in scopuri politice, electorale, asistentiale), dar si transferarea pe seama statului prin indatorarea acestuia a consecintelor ravagiilor facute de sectorul financiar-bancar privat.
In cazul Greciei, prima sursa este prevalenta: venituri publice modeste, cheltuieli publice pe picior mare! In cazul tarilor vest-europene insa, cea de-a doua sursa este coplesitoare. Totul porneste de la faptul ca degeaba este statul cumpatat in masura in care capitalul financiar-bancar nu accepta sa inregistreze pierderi! Daca o afacere industriala sau comerciala da faliment, capitalul privat implicat preia consecintele. Asa-numitii 'investitori financiar-bancari' se considera insa pe deasupra! Nu vor sa investeasca precum in capitalism, adica pe propriul risc! S-au erijat intr-un fel de procurori si judecatori ai pietelor si, daca acestea nu ii compenseaza cu cat vor, pun statele sa preia compensarile. De aici si criza datoriilor suverane!
Sub presiunea propriilor contribuabili, Germania a incercat sa foloseasca criza datoriilor grecesti pentru a pune la plata si pe 'investitorii financiar-bancari' privati! Toti acesti paraziti financiar-bancari, in frunte cu agentiile de rating, s-au ridicat ca un munte impotriva initiativei. Un faliment al Greciei era o formidabila oportunitate de a forta aceasta bresa care, in dauna parazitilor, ar fi salvat sistemnul. O oportunitate, pentru ca intrarea in incetare de plati ar fi putut fi pusa in seama labartarii condamnabile a statului grec, care, peste toate, a mai si mintit international in privinta acestei labartari! Strangerea curelei de catre poporul grec ar fi avut un sens, pentru a face fata consecintelor unor greseli proprii. Asa insa, totul va continua precum inainte si, spre a-si mentine pozitiile privilegiate, capitalul financiar-bancar isi va multiplica presiunile la nivel global pentru ca statele sa preia plata oalelor sparte de el insusi. Si asta acuzand statele ca se fac vinovate de labartare, desi doar o parte din nefericirea datoriilor publice uriase deriva din aceasta. Iar statele vor fi nevoite sa arunce plata asupra contribuabililor, salariatilor, pensionarilor.
Poporul grec va fi obligat prin imprumutul pentru asa-zisa 'salvare' a Greciei sa plateasca mult mai mult decat in caz de default, pentru ca va trebui sa suporte si costul salvarii
pielii si profiturilor capitalului financiar-bancar occidental implicat in Grecia.
Citește pe Antena3.ro
