Nimic surprinzător în componenţa noului Cabinet Boc. Poate doar numele premierului. Dar acesta n-avea oricum prea mare importanţă. Ştim cu toţii că preşedintele este cel care conduce, de fapt, Guvernul. Au ştiut-o şi cei cinci milioane de români care l-au votat.
Traian Băsescu nu a câştigat un nou mandat promiţând să se schimbe. Nu a dat de înţeles că va deveni mai puţin "jucător". Şi nu s-a distanţat nici o clipă de camarila sa portocalie. Dimpotrivă. În plină campanie electorală, liderul de la Cotroceni a girat două formule guvernamentale lipsite de susţinere parlamentară. Ştiind sigur că nici Cabinetul Croitoru, nici Cabinetul Negoiţă nu au cum să obţină votul de învestitură, preşedintele ar fi putut să-i ţină pe tuşă pe miniştrii compromişi deja în exerciţiul funcţiunii. Ar fi putut propune nume mult mai sonore (sau măcar mai puţin controversate). Nu a făcut-o.
Videanu, Berceanu şi Blaga au figurat în toate variantele de guvern trimise în faţa Parlamentului. Ba încă şi Pogea sau Sulfina Barbu. Numai Elena Udrea a fost scutită de osteneala zadarnică a unor desemnări condamnate la eşec. Era sub demnitatea ei să se expună unui refuz. Blonda supremă merge doar la victorie. Chiar ea a explicat, în mod absolut memorabil, absenţa sa din Cabinetul Croitoru: "Sunt prea mare pentru un guvern atât de mic!".
Numai cei foarte naivi puteau interpreta această absenţă ca pe un semn de dizgraţie. Era, dimpotrivă, o confirmare a statutului cu totul special de care se bucură Elena Udrea în lumea condusă de Traian Băsescu. Nici vorbă să o sacrifice preşedintele, pentru câteva voturi în plus. Nici vorbă să o ascundă de gurile rele. Favorita Cotrocenilor a defilat triumfal la meetinguri electorale din toată ţara, deşi ar fi trebuit să fie ocupată cu gestionarea interimatului la două ministere.
Dacă în plină campanie, Băsescu nu s-a dezis de Udrea, Videanu sau Berceanu, de ce ar face-o după ce s-a văzut cu sacii-n căruţă? Alegătorii ştiau ce conţine oferta portocalie. Ce nume şi ce tactici. Ştiau cum se va încropi majoritatea necesară unui guvern condus de la Cotroceni. Liderii PD-L nu au ascuns nici o clipă faptul că mizează pe oportunismul traseiştilor, gata oricând să sară în barca puterii. De ce ne-am mira că acum îşi cumpără, vot cu vot, susţinerea parlamentară? S-a lansat marea promoţie de Crăciun! După învestirea Executivului preţul ar putea să scadă...
Gabriel Oprea a prins superoferta. Din nou, nici o surpriză. Numele său fusese avansat şi în iluzoriul Cabinet Negoiţă. Ce-i drept la Interne, nu la Apărare. Oricum, se ştia că fostul "şef al mafiei lui Adrian Năstase" este în cărţi pentru un portofoliu important.
Doar revenirea lui Emil Boc în fruntea guvernului nu fusese anunţată. Deşi îşi elogiase călduros premierul-marionetă, Traian Băsescu anunţa în campanie că nu vrea să sfideze Parlamentul propunând din nou un prim-ministru demis prin moţiune de cenzură. Între timp s-a răzgândit. Probabil că alegătorii lui exact asta aşteptau de la el: să pună cu botul pe labe "majoritatea toxică" şi să arate naţiei cine îi este "tătuc". Cealaltă jumătate de electorat nu-şi făcea oricum iluzii: era limpede că premierul lui Zeus va fi în primul rând obedient, nu competent. Decât o copie a lui Boc, mai bine originalul. Măcar aşa vom fi scutiţi, poate, de tradiţionalele referiri la "greaua moştenire" lăsată de guvernarea precedentă.