Ilegalistii anului 2004

Mi-am spus: astazi am sa scriu despre un om bun. Cunosc o multime de oameni de treaba, care si-au facut din binele public o religie.

Dar cum nu fura, nu-s gura mare, nu umplu soselele cu morti, n-au datorii uriase la stat, nu se tin de scandaluri si nu fac politica, de ei nu pomeneste nimeni. Unul din acestia a pus la punct, cu cei mai destoinici ingineri si muncitori ai unei uzine falimentate de un escroc de partid si de stat, o fabrica nemteasca. Daca exista sahisti pesedisti, guristi peremisti, dentisti udemeristi, pianisti taranisti, analisti pupincuristi si biciclisti liberalisti, de ce n-ar exista si specialisti optimisti? Cu numai trei sute de specialisti optimisti recuperati din zece mii de sindicalisti tristi, un om de treaba, el insusi un remarcabil economist, a pus pe picioare in cateva hale cumparate pe mai nimic de la un ceapist fesenist, o fabrica de nu stiu ce, care vinde tot ce produce si inca pe bani multi in Germania. O fabrica mai nemteasca decat la nemti. Nu stiu daca produce zbilturi sau milturi, fiindca nimeni nu vorbeste despre noua lui industrie. Tot ce-i cu adevarat performant devine, de la sine, secret.

I-am propus patronului sa public un reportaj despre cum au ajuns romanii lui sa munceasca mai nemteste decat ar munci in Germania, iar omul, vazand ca am inteles cum stau lucrurile, mi-a spus ca mi-ar fi profund indatorat, ba chiar m-ar si plati pentru asta, daca as uita ca-l cunosc. E destul sa se afle ca pe proprietatea lui totul merge perfect si l-am nenorocit. Va fi tabarat din toate partile: de partide, de fisc, de politie, de fundatii culturale, de tot neamul de paraziti si santajisti. Si intr-un an s-a dus dracului totul.

La fel mi-a vorbit si un profesor universitar, care se ocupa de studenti ca de copiii lui. O sa-l laud exagerat, pentru ceva ce nu cere elogii in public, ci doar un salariu decent si, gata, l-am terminat ca profesor! Toti colegii sai, care iau bani de la studenti, ca sa-i abandoneze fericiti in ignoranta lor, ar socoti normalitatea batranului dascal ca pe o sfidare.

Nici un om harnic, intreg la minte, cinstit si cu nadejdi in viitor nu vrea sa se vorbeasca despre virtutile lui. Si nu doar fiindca nu mai trec de mult timp drept calitati, ci drept infirmitati. Oamenii carora le merg afacerile - cu fabrica, abatorul, ferma, atelierul, agentia sau editura create de ei - in loc sa caute publicitatea, o evita. Cine o sa-i creada ca le merge doar pentru ca sunt muncitori si corecti? Si cine o sa-i lase, stiindu-le aceste slabiciuni, sa fie in continuare muncitori si corecti?

Stiti ce mi-a spus patronul fabricii de romani-nemti? Mi-a spus ca o sa ma cheme sa fac reportaje in fabrica lui dupa alegeri.

Bine, i-am raspuns, vin de indata ce se termina alegerile. N-ai inteles, m-a temperat el. O sa vii imediat dupa alegerile din 2018, cand n-o sa ma mai ascund ca ilegalistii.