Iliescu, propagandistul presedintelui Basescu

Nepasator la maraielile partenerilor care l-au propulsat la Cotroceni, in schimbul lacrimilor varsate artistic pe umarul bolnavului Stolojan, presedintele Basescu, condus de acelasi infailibil instinct politic, va birui, alaturi de poporul sau resemnat, istoricul sprit de la Maracineni... de-a dreapta camaradului Iliescu.

Intors la popor, la sanul caruia traieste, straniu, iluzia "perfectiunii", presedintele nostru portocaliu a avut o revelatie de toamna. O revelatie adanca, semn ca Torpilorul s-a parguit politic. In aerul ozonat al Poianei Brasov, dl Basescu a simtit, dintr-o data, "toxicitatea schimbarii presedintilor de Consilii Judetene in timpul mandatului". Inghesuiti la un mic si-o bere ca sa puna la cale reforma si descentralizarea administratiei publice, liberalii si democratii s-au uitat chioras unii la altii, nemaipricepand nimic din noua toana prezidentiala. Cum ne-am obisnuit deja, uimirea n-a durat cine stie ce, caci alamurile lautarilor s-au pornit dantuind intru veselirea alesilor neamului din teritoriile inca ocupate de vechilii dibaciului Cozmanca. Nici nu se terminase discursul basescian ca subalternii "scutierului" Boc, intr-o imprevizibila rabufnire de orgoliu, au dezavuat nocivitatea interventiei neoficialului lor tartor.

"Iubit de putini, dar sustinut de multi", stapanul Cotrocenilor a intuit corect ca un razboi fatis si cu baronii locali nu-i deloc profitabil in perspectiva anticipatelor. E prea mult, dupa ce oranjistii si-au propus sa scuture presedintia bicefala a Parlamentului de trandafirii vestejiti, plantati in gradina Casei Poporului de fosta putere. Electoratul asta obidit, prapadit si lovit intruna de viituri, pandemii, epidemii, tornade si fel de fel de blestematii, e preocupat acum sa supravietuiasca. Fara case, fara oratanii, fara bucate, fara sperante, in pragul unei ierni ce le va agrava neajunsurile si le va adanci vrajba. Iar in Vrancea sau Teleorman, sinistratul, daca asteapta ceva de la stat, asteapta de la statul intrupat de primari, prefecti ori presedinti de consilii judetene. Nicidecum de la Centru. Centrul are alte prioritati... Asa ca bietul norod se va dezlipi anevoie de poala liderilor locali, in care spera sa mai gaseasca niscaiva firimituri, cat sa-si potoleasca foamea endemica. Cine se mai sinchiseste de doctrine sau programe politice in tara confuziei sublime? Sa fim seriosi. Iar presedintele, desi nu-i sta in fire, a fost si serios, si abil. A inteles ca pe alde Dragnea si Oprisan e mai simplu sa-i urnesti din loc prin fabricarea de dosare penale si nu prin modificari legislative impuse, chipurile, de Poarta bruxelleza. Pe de alta parte, pesedistii ezitantului Geoana isi dau, oricum, la ghioante cu inconstienta frenezie, asa ca trebuie incurajati sa-si tocmeasca singuri parastasul politic. Un partid care continua sa faca zid in jurul smecheriei stanoiste, dupa ce il tinuse strans in brate si pe Bivolaru (nu ala cu integrarea in absolut!), nu poate avea viitor. Intamplator (oare?), aliatul de temut al dlui Basescu se vadeste a fi neastamparatul revolutionar Ion Iliescu, neimpacat pe veci cu ideea intinarii idealurilor stangii socialiste de catre "handicapatii", "coruptii" si "prostanacii" ce l-au descapatanat in subteranul insalubru al Salii Palatului. Noua ofensiva iliesciana impotriva tovarasilor din propriul partid ofera actualei Puteri o neprevazuta gura de oxigen si ii conserva procentele umflate din sondajele pippidite. O relaxeaza, o ajuta sa nu se erodeze pe masura poticnelilor si gafelor indigeste. (Sa recunoastem, insa, si teribilele ghinioane ale guvernarii prezente: inundatii devastatoare, furtuni turbate, maladii intratabile etc.). Pe fondul conflictelor din interiorul PSD, atins, se pare, de virusul gripei aviare, cel ce se viseaza "subconstientul colectiv al poporului" a devenit suspect de concesiv, renuntand ba la anticipate, ba la referendum, ba la detronarea sefilor camerelor Parlamentului, ba la revocarea presedintilor CJ. Atat de ingaduitor si pacifist, incat inflexibilul Orban a cedat nervos si i-a tras o "castana" de-au salivat de placere liberalii argeseni, sub privirea complice a neiertatorului Tariceanu (nu va lasati inselati de aparenta sa blajinitate!).