x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Ingamfari

Ingamfari

de Lucian Avramescu    |    15 Noi 2006   •   00:00
Ingamfari

Trimis in teritoriu de la Cotroceni, cu misia bine definita de a omori partidul liberal, domnul Stolojan a capatat statura. Umbla, ca parlamentarul din lift, cu ambele maini indesate in buzunare, sta cracanat si isi trage in sus barbia. Fostul consilier degaja siguranta, iar inventarul pe care il face cu degetele in nadragi pare sa-i iasa bine. Portofelul pe care il mangaie e la locul lui. In locul muribundului de ieri, bocit cu fast,s-a instalat viril o glorie cu gogonelele umflate. Saptamana trecuta am desirat doua zile din puloverul sihastriei mele la Sangeru, pentru a ma consacra in Bucuresti unor treburi. Invingand cu dificultate aglomeratia bezmetica (metropola are, statistic, de sase ori mai multe masini decat incap pe manecile strazilor) am dat o fuga si la gazeta in care cititi saptamanal aceste randuri.

In lift ne-am nimerit cinci persoane. Mai exact, patru muritori de rand si un parlamentar. Doua "fatuce", cum ar zice Cristoiu, lucratoare pesemne la gazeta, un barbat care tragea dupa el o geanta doldora de hartii, eu si, intre noi, o persoana in costum, cu obrazul razuit de curand de briciul barbierului si parul netezit atent cu alifii. Am identificat in el un parlamentar abonat saptamanal la cateva televiziuni, unde realizeaza performanta de a nu spune nimic. Omul a stat mereu cu privirea in sus, oblica, de parca cerceta cu luare-aminte incheietura de tavan a ascensorului. Si-a luat din start distanta fata de noi ceilalti de parca eram plini de raie. S-a postat cracanat, exact in mijlocul nacelei care urma sa ne care in sus. Nu stiu cum il cheama si nu stiu carui partid apartine. Atitudinea ingamfata cuibareste in toate doctrinele. Din cand in cand, parlamentarul facea miscarea repetata de a se balansa pe varful ghetelor. Ghete scumpe si lustruite. Era evident ca omul coborase direct din limuzina si nu contactase praful strazii. Balansul care il suia ritmic pe varfuri a reusit sa ma enerveze si m-am gandit daca nu i-ar prinde bine un sut in fund. Mainile in buzunar indicau o siguranta de sine nemarginita, de parca si-ar fi pipait in fiecare buzunar un portofel cu testosteron. Socrul meu mi-a povestit ca in satul lui din Oltenia a venit o data un parlamentar care era de acolo. Revenirea in sat s-a facut cu doua limuzine. In prima sedea el, tolanit pe banca din spate, iar in cealalta calatorea palaria. Pe mama-sa a chemat-o s-o vada la primarie. Nu cadra sa mai urce pe ulita lui, care-i amintea neplacut de statutul de mucos.

Mucosul mirosind a colonie din liftul meu a coborat ca si mine la etajul opt. As fi putut sa jur ca intra la director. La director a intrat. Parlamentarul spune: "L-am sunat pe ministrul X" sau "i-am spus eu directorului de gazeta", sau "m-am intalnit aseara cu presedintele", "i-am atras atentia ca...". El a fost eviscerat de umplutura plebei o data cu castigarea alegerilor.

L-am vazut deunazi la televizor pe domnul Stolojan. Bolnavul a inviat. Asa-zisul liberal a fost mereu sub cineva. Sub Ceausescu (l-a dat afara in ’86, procopsindu-l cu o depresie), sub Iliescu, al carui fan inflacarat a fost, sub Basescu, pe care il slujeste cu credinta. Sub fiecare, domnul Stolojan a stat umil, usor adus de umeri, pentru a nu-si insulta stapanii care s-au nimerit invariabil scunzi. Un argat perfect, chiar daca e mai inalt cu o palma decat stapanul, trebuie sa-si indoaie cu abilitate genunchii. Trimis in teritoriu de la Cotroceni, cu misia bine definita de a omori partidul liberal, domnul Stolojan a capatat statura. Umbla, ca parlamentarul din lift, cu ambele maini indesate in buzunare, sta cracanat si isi trage in sus barbia. Fostul consilier degaja siguranta, iar inventarul pe care il face cu degetele in nadragi pare sa-i iasa bine. Portofelul pe care il mangaie e la locul lui. In locul muribundului de ieri, bocit cu fast, s-a instalat viril o glorie cu gogonelele umflate.

Din 4 in 4 ani, politicianul roman descopera scarbit plebea votanta. Isi scoate mainile din buzunare si, cu riscul de a contacta microbi, strange, prin piete si pe ulite, maini. Picioarele se apropie si ele de parca gogoasa care le-a tinut la distanta s-a dezumflat. Se intorc la basca, fes, ginsi, pulover. Reinvata sa-si deschida singuri portiera masinii. Unii isi reocupa locul la volan. Pana atunci insa mai e mult. Siguranta parlamentarului din lift mi-a confirmat o banuiala. Oricat s-ar strofoci Traian Basescu, nu vor fi anticipate. Amanate? Da.

×
Subiecte în articol: editorial