Interesul baronilor locali

Călin Popescu Tăriceanu a fost debarcat de baronii locali ai partidului, înne­buniţi la gândul că vor trebui să stea mult timp departe de ciolan.

Deşi nu obişnuiesc să-mi justific scrisul, în cazul schimbărilor de la PNL simt ne­voia s-o fac. Am toată admiraţia pentru Crin Antonescu. La una dintre emisiunile Zig-Zag de la Antena 3 am avut cu noul preşedinte al PNL un dialog de o subtilita­te intelectuală cum n-am avut nu doar cu politicieni, dar şi cu oameni de cultură.

Cred că domnia sa, dacă va învinge la examenul electoral din toamnă, va fi preşedintele de care România europeană are nevoie. Cred şi eu, asemenea altor ana­lişti, că Traian Băsescu nu trebuie să mai obţină un nou mandat de pre­şedinte. Cei cinci ani de până acum sunt suficienţi.

Având însă în faţă cinci ani de şefie, dar mai ales lipsiţi de grija unui nou examen electoral, Traian Băsescu va reuşi să-şi îndeplinească visul: cel de a transforma România într-o republică bananieră.
Aceste două adevăruri nu pot însă să mă transforme într-un entuziast isteric al celor întâmplate la Congresul PNL.

Aşa cum am arătat încă din primul editorial al acestei serii, ca jurnalist adept al transparenţei, nu pot trece peste întrebarea: De ce a fost schimbat Călin Popescu Tăriceanu? E o întrebare pe care trebuie să ne-o punem, deoarece Călin Po­pescu Tăricea­nu şi întreaga sa echipă au că­zut fără ca vreun vorbitor, inclusiv câş­tigătorii să le fi reproşat ceva. Ba mai mult, pentru a întări nota de absurd, toţi cei care s-au referit la Călin Popescu Tă­riceanu l-au apreciat. Nici nu aveau cum să vorbească altfel despre fostul premier. Când Traian Băsescu l-a debarcat pe Petre Roman, chiar dacă la reuniune nu s-a fă­cut mare caz de asta, Partidul Democrat ajunsese într-o situaţie critică. Propulsa­rea lui Traian Băsescu s-a bazat pe credin­ţa delega­ţilor că au găsit omul care să salveze partidul. În cazul PNL nici vorbă de aşa ceva. Sub conducerea lui Călin Popescu Tări­ceanu PNL a guvernat timp de patru ani (şi nu rău) şi a scos un scor incredibil de bun la parlamentarele din noiembrie 2008. Mai mult, prin munca lui Călin Po­pescu Tăriceanu şi a echipei sale, PNL a depăşit limitările de partid de club, în­dreptându-se către un partid de mase. Se ştie că partidul şi-a consolidat în ultimii ani structurile de teritoriu. În multe sate şi orăşele, nu exista doar PSD au apărut şi organizaţii ale PNL.

La dialogul de la  Ştirea zilei, emisiune moderată de Gabriela Firea, Ludovic Orban, unul dintre artizanii căderii lui Călin Popescu Tăriceanu, a adus câteva argumente ale schimbării de la PNL. Nu întâmplător, în acelaşi timp, un alt artizan al căderii lui Călin Popescu Tăricea­nu, Dinu Patriciu, spunea şi el cam aceleaşi lucruri, la TVR.

Dincolo de faptul că aceste argumente se cereau invocate în timpul Congresului, noi nu credem că baronii locali din sală au votat pentru Crin Antonescu, înflăcă­raţi de discursul acestuia sau însufleţiţi de credinţa că noul lider va reuşi să-l bată pe Traian Băsescu.

Noi credem - şi am spus-o chiar de la începutul acestui serial - că în debarcarea lui Călin Popescu Tăriceanu s-au întâlnit, poate fără o înţelegere prealabilă, două interese fundamentale: al baronilor locali şi al lui Dinu Patriciu.

Să ne ocupăm mai întâi de interesul baronilor locali. Călin Popescu Tăriceanu a fost debarcat de baronii locali ai partidului, înnebuniţi la gândul că vor trebui să stea mult timp departe de ciolan. Crin Antonescu se chinuieşte să ne convingă că PNL va rămâne în Opoziţie. Până la prezidenţiale, cel puţin. Indiferent că PNL va rămâne sau nu în Opoziţie, fundamental pentru baronii locali se dovedeşte acum speranţa că ar putea să ajungă la guvernare.

Cu fostul lider, aceştia nu puteau visa la aşa ceva. Pe de-o parte, pentru că Traian Bă­sescu n-ar fi fost în stare să treacă peste ura faţă de Călin Popescu Tăricea­nu, pe de alta, pentru că fostul premier ar fi refuzat orice alianţă cu PD-L. Acum însă, alianţa PD-L - PNL se conturează ca o posibilitate. Pentru Traian Băsescu, debarcarea lui Călin Popescu Tăriceanu şi a echipei sale se poate constitui în argumentul că, în fine, PNL a scăpat de partea sa proastă. Pe de alta, pentru că, dincolo de vorbele dure la adresa lui Traian Băsescu, Crin Antonescu nu e un duşman al preşedintelui în planul faptelor.

La o adică, peste vorbe se poate trece. Peste fapte, nu.

Se înţelege că acest adevăr nu putea fi spus de baronii locali cu voce tare înainte de Congres şi în timpul Congresului.

Asta nu înseamnă că nu l-au gândit.

De aceea ei l-au votat pe Crin Antonescu şi nu pentru că simpaticul politician i-ar fi sedus cu discursul său de tip Obama. Tipi precum baronii locali nu se lasă seduşi decât de interese.