Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cartea "Ia uite cine s-a întors", publicată de editura RAO, în 2013, Timur Vermes imaginează un Adolf Hitler care se trezește în 2011 și care compară lumea pe care a vrut el să o creeze cu cea pe care o descoperă. "Poporul e cel care m-a surprins cel mai mult. Acum, sigur că am făcut chiar tot ce era omenește posibil pentru a distruge pe acest pământ cotropit de dușmani, orice fundament viitor al unei existențe viitoare".
Cei care întâlnesc acest personaj ciudat, îmbrăcat în uniformă nazistă, cred că este vorba de un comediant. În timpul ăsta, el încearcă să revalideze tezele naziste, deși este conștient de schimbările intervenite - televizor, computer, telefon mobil. Pentru el, cu adevărat "cutremurătoare" se arată a fi actualitatea germană. "La conducerea țării se afla o femeie balcâză, cu șarmul începător al unei sălcii plângătoare, care se discreditase deja prin faptul că susținuse timp de treizeci și șase de ani stafia bolșevismului estic, fără să constate în mediul ei înconjurător nici cel mai mic lucru care s-o deranjeze. Se înhăitase cu băutorii de bere profesioniști din Bavaria, care sunt... o copie jalnică a național-socialismului, elemente necoapte, aparent sociale, pătrunse nicidecum de simțire națională, ci de arhicunoscuta obediență față de Vatican a centriștilor de odinioară". Nici social democrația gemană nu este privită mai bine, fiind condusă "de un papanaș insistent și de o curcă plouată"!
În opinia nazistă, pe care o reia în 2011, "nu trebuie să distrugem niciodată Estul complet, că va trebui să întreținem mereu un anumit grad de complot, că un popor sănătos are nevoie o dată la 25 de ani de un război pentru înoirea sângelui".
Mesajele lui îi amețesc, din nou, pe unii din cei care îl ascultă. Ele sunt trimise din message-box-ul lui Hitler sau apar din subconștientul autorului: "îți scrii așa nevinovat numele pe o foaie de hârtie, iar a doua zi cineva plasează desupra o dedicație și dintr-o dată te trezești că ai cadorisit Transilvania unei formațiuni corupte din Balcani".
Cartea se încheie cu încercarea de inițiere a unui nou proiect - carte sau partid - sub sloganul "n-a fost totul rău". Sarcasm, frustrare, nemulțumire, dovadă a faptului că nu reușim să învățăm din lecțiile trecutului?
Citește pe Antena3.ro
