Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In dragostea romantica, indragostitul are nevoie de raspuns. Iubirea-i ca o scrisoare: daca raspunsul intarzie sau nu vine, daca raspunsul vine intr-o forma neplacuta sau nu vine deloc, cel ce asteapta incepe sa simta disconfort, nerabdare, neliniste, angoasa, iritare! Raspunsul e o cheie in dragoste. Raspunsul e o cheie in orice fel de comunicare.
El e parte a comunicarii: fara raspuns nu avem de-a face cu o comunicare, ci cu un monolog. Monologul iubirii poate fi fascinant, fiindca imaginatia si autosugestia isi dezvaluie puterea asupra psihicului nostru. Iubim in noi, gandim dulceata unei imbratisari, a unui cuvant impachetat ca un dar de Craciun, purtam in inima si in minte obsedant chipul, atingerea si dorul de imbratisare a fiintei iubite si numai aceste imaginatii fierbinti aduc trairea la intensitati mari pe scara Richter. Cine nu s-a cutremurat din dragoste macar o data-n viata, cine nu si-a creat in launtru o fiinta iubita si cine nu s-a prabusit, ca dupa un cutremur, din pricina unui raspuns 'marunt', prea marunt pentru a compensa vulcanul launtric al iubirii. Cel mai devastator chin al dragostei este, fara doar si poate, chinul celui ce iubeste fara a primi nici un raspuns. Pare ca fiinta ascunsa in noi nu suporta absenta iubirii, nu intelege tacerea, indiferenta sau respingerea de vreme ce tocmai respingerea o atrage cu forta spre iubirea fara speranta, spre dragostea fara raspuns!
Dragostea fara raspuns poarta pecetea sugestiei si a iubirii pentru o fiinta imaginara, mai degraba decat pentru una reala. Iubitul din interior este cel iubit, caci cel de afara, cel palpabil (fie barbat sau femeie), nu comunica, deci nu raspunde. Cand cel iubit e o pura fictiune sau prezent atat cat sa proiectezi asupra lui speranta iubirii, nu exista comunicare in iubire, ci comunicare intr-o stare de absenta a iubirii. Fara raspuns, iubirea romantica nu-i intreaga, dar – daca nu-i intreaga, nu inseamna ca-i ireala, nu inseamna ca nu-i la fel de puternica si nici lipsita de sens. Iubirea fara raspuns e o stare ce tradeaza puterea imaginatiei, dar si o forta purificatoare, vindecatoare. Caci ea, ca si iubirea romantica, e ca lumina soarelui ce patrunde violent intr-un beci intunecat.
Reala sau imaginara, cu raspuns sau fara de raspuns, iubirea lumineaza peste inconstienta noastra si ne arata chipul ascuns al sufletului. Iubirea fara raspuns sapa in adancurile inconstientului si ne arata tot ce n-am vrut sa stim despre noi. In clipele de absoluta singuratate si dezamagire, ca si in cele in care un cuvant sau o privire a fiintei iubite ne apare ca raspunsul la visul nostru de iubire, ne constientizam frustrarile din trecut, perceptiile negative, indoiala, fricile, furia, neantelegerea sau puterea de a iubi pentru o privire sau pentru un cuvant. Putera si slabiciunea noastra apar la suprafata constiintei gratie cresterii luminii launtrice pe care-o numim iubire.
Vindecatoare-i iubirea, si cu raspuns, si fara raspuns; sa meditam la asta. Iubirea imaginara e dureros de puternica; forta ei scoate la suprafata cele mai ascunse aspecte ale personalitatii noastre si, daca putem pretui acest vindecator, ascuns in iubirea pe care o traim, ne vom cunoaste si recunoaste chipul interior, corectandu-l acolo unde el arata urat. Numai dupa ce ne vom infurmuseta acest chip launtric, dupa ce vom putea iubi, pur si simplu, si vom deveni frumosi in gand, in simtire si-n fapta, e semn ca iubim si semn ca ne-am vindecat ridurile si ranile din suflet. Acesta-i, poate, si scopul ascuns al iubirii; vindecarea sufletului ranit in experientele vietii.
