Iubirea spre noi a patriei

Toti oamenii isi iubesc patria, dar numai cei care au cunoscut si alte tari stiu din ce cauza. Stiu ce motive au sa vorbeasca de dragoste. Iubirea de tara are unele manifestari care ar trebui sa ne oblige la alt cuvant.

N-are nimic din dragostea pentru femeie, pentru copii sau pentru animale. Cand pleci pentru prima oara departe, distanta doare. E un gol dureros in plexul solar, care poate fi ameliorat cu antidepresive. Ai un soi de presiune, de asemenea, dureroasa, dinspre partea lucrurilor pe care le faceai zilnic, fara sa le fi constientizat importanta in viata ta, si nu le mai faci. Realizezi functia vitalizatoare a unor relatii din cele mai simple: cu locurile, cu lucrurile, cu rudele si prietenii, cu colegii. Doare si nevoia de a le retrai la fel, in tara unde ai ajuns, doare si realitatea ca poti stabili altele, poate mai bune. Dar ce s-a pierdut pierdut ramane. E prea multa absenta dureroasa, in tot ce faci si in tot ce simti, ca sa vorbesti cu toata convingerea de dragoste. E ca si cum te-ai trezi infirm. Doar n-o sa spui ca-ti iubeai piciorul pe care nu-l mai ai! Vorbirea despre patrie a celor care nu au putinta de a compara e palavrageala.

Cand esti mult timp plecat din tara, revenirea doare si ea, doarece tot ce umpleai candva cu idei si sentimente a fost ocupat de altii. Patria e ceva fizic in alcatuirea fiecaruia din noi. E o parte mai mare de fizic sensibil la oamenii care au colindat toata tara, deoarece dorinta de a compara si as spune chiar talentul de a observa castigul si pierderea in calatoriile de dincolo de granite se amelioreaza la cultivati si la inteligenti, dar se blocheaza la marginti si la neinstruiti. Iubirea de patrie se cere exersata, ca orice alt fel de iubire, ca si cantatul la vioara. E ca o concluzie la care nu poti sa ajungi, daca nu ai si niste premise. O concluzie cu atat mai relaxata si mai folositoare unei iubiri fara dubitatii stanjenitoare, cu cat admiratia pentru alte tari nu te impiedica sa vezi ce buna in toate privintele e si tara ta. Oamenii care se vaita tot timpul de Romania ori nu-s de ajuns de umblati, ori n-au fost invatati de nimeni sa puna in balanta momentul si durata. Ori sunt prosti si deprinsi sa se simta destepti cu vaitatul.

Intr-o noapte, i-am scultat pe cativa compatrioti cum isi plangeau printre injuraturi neasezarea. In tara unde-si facusera vreme de doua-trei decenii un rost nu mai aveau de ce sa stea, iar in Romania nu mai gaseau loc. Ei nu puteau nici trai, nici muri fara Romania, dar Romania putea sa fie aceeasi si totodata alta cu fiecare zi, fara ei. Uniunea asta europeana e o idee buna, deoarece poti sa pleci cand poftesti si sa te intorci cand simti ca nu mai esti tu, cand distanta iti afecteaza ireversibil biologia. Cam asa stau lucrurile cu iubirea de tara: trebuie sa revii, inainte ca tara sa nu te mai iubeasca. Vorbim prea mult si confuz despre iubirea noastra de tara, uitand ca mai completa si mai staruitoare e iubirea patriei spre noi.