x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurământul făcut tatălui, la despărţire

0
Autor: Florin Condurateanu 29 Apr 2020 - 07:30
Jurământul făcut tatălui, la despărţire


Cristi Chivu este cu certitudine un tânăr majestuos prin cariera de excepţie, prin frumuseţea caracterului său, un bărbat strălucitor, dar serios şi cumsecade, el se constituie un exemplu de dat copiilor. Nu găseşti niciun episod care să arunce o penumbră asupra vieţii lui. De fapt, asta i-a jurat tatălui aflat pe pragul morţii, care se agăţase de ultimele minute de viaţă ca să revină Cristi de la meci, i-a promis că va ajunge un fotbalist valoros şi un om bun. Cristi Chivu a excelat ca jucător în naţionala României, era chiar căpitanul ei, a făcut carieră de vârf la Ajax, omologat ca lider în clubul pretenţios din Olanda, a pupat Cupa Campionilor Europei în tricoul lui Inter, l-a vizitat pe Papă, a fost ales ambasador UNICEF. La debutul în naţională, a marcat un gol Germaniei, iar agenţiile de presă ale lumii au multiplicat poza cu Cristi alergând cu braţele întinse ca zborul unui pescăruş, dar cu lacrimi pe obraz la finalul acelui meci de poveste. Presa mondială explica faptul că fundaşul român de 21 de ani lăcrima de fericire, dar Chivu mi-a destănuit că plângea că tatăl lui nu putea să-l aplaude, se ridicase în cer. Dar toate aceste izbânzi le-a reuşit cu sacrificii. Nu de mult, Chivu a trimis un mesaj tulburător suporterilor echipei Inter, pe care a slujit-o cu devotament, în grele neplăceri de sănătate. În timpul unei partide din campionatul italian, la o săritură de respingere cu capul a balonului, Chivu este izbit dur în zona tâmplei, leşină, fractură de craniu, pe targă nu-şi mai simţea braţul, dar ridică mâna cealaltă pentru a-şi linişti soţia, copiii, mama, să nu se sperie de semiparalizia ce se instalase. Este operat pe creier ore lungi, urmează o recuperare anevoioasă, cu scrâşnet de dinţi, îşi pierduse sensibilitatea mâinii, nu mai putea lua cheile cu degetele. Dar învinge suferinţele şi revine pe teren purtând pe cap mereu o cască de protecţie. Îşi aduce aminte cu ochii umeziţi de lacrimi că în primul meci când a respins o mingie cu capul protejat de ditamai casca tribunele au explodat de urale. Când cu el în teren, Inter câştigă finala Cupei Campionilor Europei, Cristi îşi pune casca de protecţie în Cupa Supremă şi face o reverenţă în faţa publicului italian. Cristi a dăruit talentul şi abnegaţia lui echipei Inter, naţionalei României, chiar dacă a suportat 18 intervenţii chirurgicale. Chivu este antrenorul echipei Inter Under 17.

 

Florin Condurăţeanu


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de