Jurnal de sentimente la derbiul din Groapă

Jurnal de meci în Groapă. Câini, stelişti, Borcea, Turcu, Jiji. La a doua, Băse. La oficială, Tări. Turcu, alaltăieri, la tv: Ştiu că-s mai mic şi fac greşeli gramaticale, dar mă bat, frate, când am dreptate. Borcea, ieri, la tv: Mă las de fotbal, mânca-v-aş, c-am ajuns să iau pastile cu pumnul. Tări la oficială, Băse la a doua.

Fiecare, cu binoclu de front. Prima campanie electorală cu binoclu. Dacă stăteau alături, ieşeau zvonuri. Sondajele căpiau, analiştii ar fi pus de-o alianţă. De-aia tandemul Băse-Tări nu zboară cu acelaşi avion. Detaliile astea le trec prin minte când îşi lipesc ochii de binoclu. Băse la a doua, Tări la oficială. Băse se bucură. Cu binoclul sondează ţara şi-n adâncul bugetarilor. Blonda de Pleşcoi, nicăieri. Dădea bine aici. Leşina boul ăla de suporter cu tricoul ăla de rahat, România-PNL. În general, viaţa în România e cenuşie fără andrelele blondei. În vremuri normale, blonda trebuia să fie în tribună. Strategie de campanie. Nevasta la chermeze, la terase, nunţi, botezuri. Decolteul, la meci. Să fiarbă bizonu-n iarbă. Băi, frate, dacă eram inspirat, blonda era aici. Cameramanii erau turbaţi, întorceau camerele încoace. Îşi filmau ochiul, fraierii.

B. întoarce lentilele spre oficială. T., tot acolo. Fir-ar, mă-sa, de manechin. Dacă-l luam lângă mine, mă făceam de cacao. Ce pricepe din fotbal! Se miră ca baba că se bat toţi p-o minge… Poate dacă-i fluturi un ghidon de Harley. Nici pe aia nu se ţine. Bun, da’ dacă eram alături, cum ne mai beleam cu binoclul unul la altul? Cei doi se spionau pe blat. În jurul lor, sepepişti duri ca stâncile Afganistanului. Privesc sticlos doar înainte, dar văd oriunde. Ar fi de-un meci: sepepiştii lui Tări vs sepepiştii lui Băse. La oficială, ţeapăn, solemn, trist, întărit de viaţă şi pumni ca Bute în final, Tări pare refuzat de CSAT. Rezistă însă ca termopanul. Se holbează prin binoclu la Băse. Popeye se hlizea. În mintea lui Tări: Asta nu-nţelege nimic din meci. Se clatină pe punte, i-am tras-o cu metafora aia de criză, România şi Titanicul. Fraierul a crezut că e vorba de flotă. Da’ unde-i blonda?! Hopa, nu-i cu blonda. O fi la sarmale, în direct. Asta de Pleşcoi, moare când îi zici de Pleşcoi, ar fi în stare să planteze pomi până la ecuator.
1-0 pentru Steaua. Băse trece golul la victorii personale. Salută tribuna, stadionul, oraşul, ţara, planeta. Îi răspunde Bush. Jignit, plin de lehamite, Tări salută ce-a mai rămas. Îi răspunde Citroën. Jiji e satisfăcut. DNA turbează, Borcea în pragul leşinului, Turcu trage concluzia: Să mor de mint, că-s credincios, noi la greu suntem mai uniţi ca oricând, bă, Badea, mai lasă-ne şi nu mai fă, bă, pă preşedintele, ce dacă-s mic şi fac greşeli de gramatică, suntem egali, bă, d-aia ne-au dat ăştia gol, că faci tu pă deşteptu’ şi eu bag banu’. Jiji pe burtă de râs. Bă, Borceo, da’ să vezi ce-o să râd când o să prind şi pragu’, bă, pentru Parlament, da ce ştii tu ce-i ăla, că Parlamentu’ nu găteşte, bă, cu butelii. Băse se roteşte cu binoclul după electorat. A trecut de peluza de sud, de nord, de tribuna lui Tări, de Borcea, Jiji, Turcu, a ieşit din stadion, face o baie de mulţime prin judeţe, ajunge-n Italia, îl salută pe tânărul hacker Ionescu, care, din puşcărie, face cunoscut geniul românului de pretutindeni după ce i-a spulberat pe macaronari la Politehnică, se-ntoarce pe stadion, dă cu ochii de Tări. Şi-ncepe să plângă… Plânge că şi-a adus aminte c-a plâns în direct la ultimul interviu al lui Paul Grigoriu. Plânge comemorativ. E un plâns istoric, l-a auzit pe bandă pe Mareşal: Soldaţi români, vă ordon treceţi Prutul! Băse, în hohote: Trăim clipe istorice şi tâmpiţii ăştia bat mingea. Băăăă, plâng pentru voi, iresponsabililor, plâng pentru Stolo, pentru bugetul profesorilor, inconştienţilor, plâng pentru omul simplu de la peluze, plâng pentru Patriciu, care trece Prutul, plâng pentru Tăriceanu că e nesimţit, nu simte nimic din zbuciumul meu.
1-1. Tări, imperturbabil. Să se bucure, să tacă, să n-arate nimic? Ca de obicei, alege ultima variantă. Îndreaptă binoclul spre Băse. Hă, hă, hă. Plânge tolomacul. A priceput că s-a dat gol. Aş! Cu ochiul în binoclu, Băse trece şi egalul în contul lui.