14 martie 1939, ora 16:00. Soseste la Berlin (cu trenul deoarece, cardiac fiind, nu lua avionul) Emil Hacha, presedintele Cehoslovaciei. Jurist eminent, fost membru al Curtii de Casatie, Emil Hacha a ajuns presedinte la 5 octombrie 1938, dupa ce Benes si-a dat demisia in semn de protest fata de Acordul de la München. De cum se vede in fruntea statului, Hacha indreapta tara catre un regim autoritar, convins ca nenorocirile de pana atunci isi aveau cauza in democratismul regimului Benes. Interzice unele partide politice, vara minoritatilor pumnul in gura. Cu doar patru zile inainte de a sosi la Berlin, bravul barbat comite o noua fapta de autoritate vitejeasca. Destituie guvernul slovac al Monseniorului Iosif Tiso, pentru ca agita steagul autonomiei, si decreteaza starea de urgenta. Ce mai incolo si incoace! Pe 14 martie 1939, la ora 16:00, cobora din trenul de Praga, pentru intalnirea cu Hitler, un barbat mandru, gata sa-l infrunte pe cel care era la capatul provocarilor ce amenintau independenta Cehoslovaciei. Hitler il lasa sa astepte, la Hotelul Adlon, pana la ora 1 si 15 minute noaptea. Cu toate acestea, Emil Hacha intra la intalnire decis sa puna piciorul in prag. Independenta Cehoslovaciei, tara cea mai bine inarmata din Europa, nu poate fi pusa in discutie. La 3:05 dimineata, in zorii zilei de 15 martie 1939, acelasi Emil Hacha semneaza insa actul prin care incredinteaza soarta poporului si a tarii sale in mainile Fuhrerului. La 1 si un sfert al noptii de 14 spre 15 martie 1939, cand incepuse intalnirea, Cehoslovacia mai exista ca stat independent. Dupa doar doua ore si ceva, disparea de pe harta lumii. Hitler obtine ce-si dorise fara sa traga un foc de arma. Doar racnind la nefericitul Emil Hacha.
Noaptea de 14 spre 15 martie 1939, in care conducatorul unei tari ajunge sa semneze actul de stergere a tarii sale de pe harta in urma unei simple intalniri, va ramane subiect de curiozitate nu doar pentru istorici, dar si pentru iscoditorii sufletului omenesc. Ce s-a intamplat acolo, la intalnirea cu Hitler, de s-a ajuns ca un om intrat decis sa puna piciorul in prag a sfarsit prin a semna un act rusinos, menit a fi pastrat la loc de cinste in istoria lasitatii la nivel inalt? Prea multe lucruri exacte nu se stiu. Sigur e insa - potrivit tuturor istoricilor - ca rolul-cheie l-a jucat stilul banditesc al lui Hitler. Impreuna cu Goering, zugravul l-a infricosat de moarte pe intelectualul Hacha. Atat de tare, incat, la un moment dat, presedintele trimis de tara sa sa-i apere independenta a declarat ca se intreaba daca foloseste la ceva ca Cehoslovacia sa fie stat independent. Atunci, cei doi banditi i-au varat sub nas, s-o iscaleasca, hartia prin care soarta Cehoslovaciei era pusa in mainile Fuhrerului. Emil Hacha, dandu-si seama pana unde coborase cu lasitatea, a avut un puseu de orgoliu. Cei doi insa l-au alergat in jurul biroului, cu hartia in mana, pana cand Hacha a lesinat. Hitler si-a chemat in graba medicul. Readus la viata, Hacha a semnat. 6 iunie 2005, seara. Soseste pe Aeroportul Otopeni, dupa vizita in Grecia, premierul Romaniei si liderul principalului partid al coalitiei de guvernare. Cu putin timp inainte, Curtea Constitutionala trimisese Parlamentului, spre reexaminare, trei articole din pachetul de legi ale Justitiei. Intr-o tresarire de orgoliu, una dintre institutiile-cheie ale statului de drept rezistase amenintarilor mojicesti ale presedintelui Traian Basescu. Reactiile clasei politice fusesera impartite. Liderii liberali, liderii UDMR si liderii Partidului Conservator declarasera ca se supun deciziei. Liderii PD, in frunte cu Emil Boc, se burzuluisera. Desi condamnasera decizia Curtii, dand curs posturii de feciori in casa ai lui Traian Basescu, liderii PD nu cerusera, totusi, declansarea anticipatelor. Curiozitatea jurnalistilor veniti la aeroport e maxima. Calin Popescu Tariceanu dovedise, in ultimul timp, ca vrea sa iasa de sub tutela prezidentiala. Ca vrea sa fie si altceva decat mustiucul in care sufla inalta gura de la Cotroceni. Trecuse la contrazicerea fatisa a tezei privind anticipatele, justificand - si pe drept cuvant - ca acestea ar lovi mortal in eforturile noastre de integrare in UE; impusese votarea in Parlament a Consiliilor de Administratie ale SRTVR si SRR, in pofida obiectiilor prezidentiale; ceruse ca viitoarea Comunitate de Informatii sa nu fie in subordinea exclusiva a presedintelui, invocand pericolul reprezentat de intarirea puterii de la Cotroceni peste marginile constitutionale. Tresarirea de barbatie a lui Calin Popescu Tariceanu nu putea decat sa bucure pe cei alarmati de tendintele de dictator nastrusnic, gen Ubu Roi, ale lui Traian Basescu, prin intreaga sa personalitate incapabila sa respecte statul de drept. Pe fondul unui PSD paralizat de scandaluri interne, al unei societati civile compromise de partizanatul politic, al unei prese rapid trecute de partea celui puternic, Calin Popescu Tariceanu ramasese singura speranta ca Romania nu va deveni Belarus. O speranta indreptatita si de faptul ca PNL era un partid de mare autoritate, cu o solida traditie a luptei impotriva autoritarismului, pentru apararea statului de drept. La sosirea pe Aeroportul Otopeni, Calin Popescu Tariceanu nu se dezminte. Raspunzand unei intrebari, domnia-sa declara ca nu va demisiona in urma deciziei luate de Curtea Constitutionala, deoarece pachetul de legi a trecut de inalta institutie. Cele trei articole pot fi puse de acord cu Legea fundamentala prin convocarea unei sesiuni extraordinare. Cat despre declansarea anticipatelor, nici vorba de asa ceva. Premierul reitereaza teza inoportunitatii unui asemenea moment intr-un an decisiv pentru viitorul Romaniei. Pozitia lui Calin Popescu Tariceanu nu surprinde. Nu numai ca ea se inscria in politica sa din ultimul timp - cea de a se arata barbat de stat si nu burete de baie la bideul prezidential - , dar, in cazul concret, al deciziei Curtii, se dovedea echilibrata, inteleapta fata de hachitele iresponsabile de la Cotroceni. Partidele parlamentare isi anuntasera deja dispozitia de a organiza o sesiune extraordinara a Parlamentului, pachetul de legi trecuse, desi asumarea raspunderii pentru documente de asemenea importanta fusese la limita Constitutiei si in contrast cu fagaduielile Aliantei ca va respecta Parlamentul mai mult decat o facuse partidul-stat, PSD; cele trei articole puteau fi aranjate in asa fel, incat sa fie acceptate de catre Curtea Constitutionala. Ca sa nu mai spunem ca reiterarea refuzului de a declansa anticipate corespundea interesului national. Romania are mari probleme in planul aplicarii legilor de integrare. Anticipatele aduc cu sine o lunga perioada de slabire a autoritatii statului. O perioada primejdioasa nu numai pe fondul uriaselor exigente ale integrarii, dar si pe fondul marilor probleme economice ivite din inundatiile ce par a nu se mai sfarsi, al aplicarii cotei unice de impozitare, al aplicarii practice a legilor proprietatii.