x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

L-a alergat Traian Basescu pe Calin Popescu Tariceanu in jurul biroului de la Cotroceni?

0
Autor: Ion Cristoiu 11 Iul 2005 - 00:00
L-a alergat Traian Basescu pe Calin Popescu Tariceanu in jurul biroului de la Cotroceni?


14 martie 1939, ora 16:00. Soseste la Berlin (cu trenul deoarece, cardiac fiind, nu lua avionul) Emil Hacha, presedintele Cehoslovaciei. Jurist eminent, fost membru al Curtii de Casatie, Emil Hacha a ajuns presedinte la 5 octombrie 1938, dupa ce Benes si-a dat demisia in semn de protest fata de Acordul de la München. De cum se vede in fruntea statului, Hacha indreapta tara catre un regim autoritar, convins ca nenorocirile de pana atunci isi aveau cauza in democratismul regimului Benes. Interzice unele partide politice, vara minoritatilor pumnul in gura. Cu doar patru zile inainte de a sosi la Berlin, bravul barbat comite o noua fapta de autoritate vitejeasca. Destituie guvernul slovac al Monseniorului Iosif Tiso, pentru ca agita steagul autonomiei, si decreteaza starea de urgenta. Ce mai incolo si incoace! Pe 14 martie 1939, la ora 16:00, cobora din trenul de Praga, pentru intalnirea cu Hitler, un barbat mandru, gata sa-l infrunte pe cel care era la capatul provocarilor ce amenintau independenta Cehoslovaciei. Hitler il lasa sa astepte, la Hotelul Adlon, pana la ora 1 si 15 minute noaptea. Cu toate acestea, Emil Hacha intra la intalnire decis sa puna piciorul in prag. Independenta Cehoslovaciei, tara cea mai bine inarmata din Europa, nu poate fi pusa in discutie. La 3:05 dimineata, in zorii zilei de 15 martie 1939, acelasi Emil Hacha semneaza insa actul prin care incredinteaza soarta poporului si a tarii sale in mainile Fuhrerului. La 1 si un sfert al noptii de 14 spre 15 martie 1939, cand incepuse intalnirea, Cehoslovacia mai exista ca stat independent. Dupa doar doua ore si ceva, disparea de pe harta lumii. Hitler obtine ce-si dorise fara sa traga un foc de arma. Doar racnind la nefericitul Emil Hacha.

Noaptea de 14 spre 15 martie 1939, in care conducatorul unei tari ajunge sa semneze actul de stergere a tarii sale de pe harta in urma unei simple intalniri, va ramane subiect de curiozitate nu doar pentru istorici, dar si pentru iscoditorii sufletului omenesc. Ce s-a intamplat acolo, la intalnirea cu Hitler, de s-a ajuns ca un om intrat decis sa puna piciorul in prag a sfarsit prin a semna un act rusinos, menit a fi pastrat la loc de cinste in istoria lasitatii la nivel inalt? Prea multe lucruri exacte nu se stiu. Sigur e insa - potrivit tuturor istoricilor - ca rolul-cheie l-a jucat stilul banditesc al lui Hitler. Impreuna cu Goering, zugravul l-a infricosat de moarte pe intelectualul Hacha. Atat de tare, incat, la un moment dat, presedintele trimis de tara sa sa-i apere independenta a declarat ca se intreaba daca foloseste la ceva ca Cehoslovacia sa fie stat independent. Atunci, cei doi banditi i-au varat sub nas, s-o iscaleasca, hartia prin care soarta Cehoslovaciei era pusa in mainile Fuhrerului. Emil Hacha, dandu-si seama pana unde coborase cu lasitatea, a avut un puseu de orgoliu. Cei doi insa l-au alergat in jurul biroului, cu hartia in mana, pana cand Hacha a lesinat. Hitler si-a chemat in graba medicul. Readus la viata, Hacha a semnat.

6 iunie 2005, seara. Soseste pe Aeroportul Otopeni, dupa vizita in Grecia, premierul Romaniei si liderul principalului partid al coalitiei de guvernare. Cu putin timp inainte, Curtea Constitutionala trimisese Parlamentului, spre reexaminare, trei articole din pachetul de legi ale Justitiei. Intr-o tresarire de orgoliu, una dintre institutiile-cheie ale statului de drept rezistase amenintarilor mojicesti ale presedintelui Traian Basescu. Reactiile clasei politice fusesera impartite. Liderii liberali, liderii UDMR si liderii Partidului Conservator declarasera ca se supun deciziei. Liderii PD, in frunte cu Emil Boc, se burzuluisera. Desi condamnasera decizia Curtii, dand curs posturii de feciori in casa ai lui Traian Basescu, liderii PD nu cerusera, totusi, declansarea anticipatelor. Curiozitatea jurnalistilor veniti la aeroport e maxima. Calin Popescu Tariceanu dovedise, in ultimul timp, ca vrea sa iasa de sub tutela prezidentiala. Ca vrea sa fie si altceva decat mustiucul in care sufla inalta gura de la Cotroceni. Trecuse la contrazicerea fatisa a tezei privind anticipatele, justificand - si pe drept cuvant - ca acestea ar lovi mortal in eforturile noastre de integrare in UE; impusese votarea in Parlament a Consiliilor de Administratie ale SRTVR si SRR, in pofida obiectiilor prezidentiale; ceruse ca viitoarea Comunitate de Informatii sa nu fie in subordinea exclusiva a presedintelui, invocand pericolul reprezentat de intarirea puterii de la Cotroceni peste marginile constitutionale. Tresarirea de barbatie a lui Calin Popescu Tariceanu nu putea decat sa bucure pe cei alarmati de tendintele de dictator nastrusnic, gen Ubu Roi, ale lui Traian Basescu, prin intreaga sa personalitate incapabila sa respecte statul de drept. Pe fondul unui PSD paralizat de scandaluri interne, al unei societati civile compromise de partizanatul politic, al unei prese rapid trecute de partea celui puternic, Calin Popescu Tariceanu ramasese singura speranta ca Romania nu va deveni Belarus. O speranta indreptatita si de faptul ca PNL era un partid de mare autoritate, cu o solida traditie a luptei impotriva autoritarismului, pentru apararea statului de drept.

La sosirea pe Aeroportul Otopeni, Calin Popescu Tariceanu nu se dezminte. Raspunzand unei intrebari, domnia-sa declara ca nu va demisiona in urma deciziei luate de Curtea Constitutionala, deoarece pachetul de legi a trecut de inalta institutie. Cele trei articole pot fi puse de acord cu Legea fundamentala prin convocarea unei sesiuni extraordinare. Cat despre declansarea anticipatelor, nici vorba de asa ceva. Premierul reitereaza teza inoportunitatii unui asemenea moment intr-un an decisiv pentru viitorul Romaniei.

Pozitia lui Calin Popescu Tariceanu nu surprinde. Nu numai ca ea se inscria in politica sa din ultimul timp - cea de a se arata barbat de stat si nu burete de baie la bideul prezidential - , dar, in cazul concret, al deciziei Curtii, se dovedea echilibrata, inteleapta fata de hachitele iresponsabile de la Cotroceni. Partidele parlamentare isi anuntasera deja dispozitia de a organiza o sesiune extraordinara a Parlamentului, pachetul de legi trecuse, desi asumarea raspunderii pentru documente de asemenea importanta fusese la limita Constitutiei si in contrast cu fagaduielile Aliantei ca va respecta Parlamentul mai mult decat o facuse partidul-stat, PSD; cele trei articole puteau fi aranjate in asa fel, incat sa fie acceptate de catre Curtea Constitutionala. Ca sa nu mai spunem ca reiterarea refuzului de a declansa anticipate corespundea interesului national. Romania are mari probleme in planul aplicarii legilor de integrare. Anticipatele aduc cu sine o lunga perioada de slabire a autoritatii statului. O perioada primejdioasa nu numai pe fondul uriaselor exigente ale integrarii, dar si pe fondul marilor probleme economice ivite din inundatiile ce par a nu se mai sfarsi, al aplicarii cotei unice de impozitare, al aplicarii practice a legilor proprietatii.

Calin Popescu Tariceanu s-a dovedit un veritabil barbat de stat! Cu aceasta concluzie optimista, romanii s-au dus la culcare. Pentru a se trezi a doua zi, cu o uriasa rasturnare de situatie. Joi, 7 iunie, dimineata, la sedinta Biroului Permanent al PNL, acelasi Calin Popescu Tariceanu (cel putin asa sustin participantii, care nu i-au facut, totusi, ADN-ul, pentru a verifica daca n-a fost substituit) declara ca decizia Curtii Constitutionale l-a facut sa-si dea demisia si sa ceara declansarea anticipatelor. Mai mult, bravul barbat de aseara, cel care mai punea piciorul in prag inca o data pentru a apara independenta Executivului in fata pohtelor prezidentiale, reia papagaliceste formulari retorice ale lui Traian Basescu: Sistemul ticalosit, Sa ne intoarcem la popor!

Ce s-a intamplat in noaptea de 6 spre 7 iunie? Curioasa, cum ii sta in fire, presa a cautat sa dezlege misterul. S-a scris astfel, ca provenind din surse sigure, ca liderii PD, reuniti in noaptea de 6 spre 7 iunie la Modrogan, au decis sa iasa din coalitie daca liberalii nu declanseaza anticipate. S-a scris, de asemenea, ca premierul a avut o convorbire la telefon cu Traian Basescu, in urma careia a fost convins sa-si dea demisia si sa declanseze anticipate. O convorbire in cadrul careia lui Calin Popescu Tariceanu i s-a promis ca tot el va fi prim-ministru dupa alegeri. Pentru Calin Popescu Tariceanu, pentru PNL, o asemenea rasucire peste noapte e sinucigasa. Printr-o astfel de acceptare a vointei lui Traian Basescu, premierul isi inscrie partidul pe drumul ireversibil al transformarii in partid de buzunar. Si cand spunem aceasta, nu ne gandim doar la schimbarea de procentaj in favoarea PD. Felul in care s-au petrecut evenimentele in aceste zile, modul inconsistent in care premierul si PNL au explicat convertirea la teza prezidentiala au adancit senzatia unui partid lipsit de coloana vertebrala, gata sa se agate de poalele PD pentru a supravietui politic. Unii liberali declara, dupa anuntul facut de Calin Popescu Tariceanu, ca anticipatele le vor da mai multa putere. Se iluzioneaza. Daca anticipatele vor aduce Aliantei un spor electoral consistent, dominatia lui Traian Basescu si, prin asta, a PD asupra PNL va fi coplesitoare. Opiniei publice i se va infatisa ca din nou Calin Popescu Tariceanu si PNL isi datoreaza puterea in exclusivitate lui Traian Basescu. Pe acest fond de ascendenta morala, in viitorul guvern, nu numai ca PD va avea un numar egal de ministri cu cei ai PNL, dar mai mult, PD va pretinde si va avea posturile-cheie. Admitand ca Alianta va obtine majoritatea, Traian Basescu va continua sa loveasca public PNL, facandu-l responsabil de dificultatile guvernarii. Telul ascuns al lui Traian Basescu e sa faca din PD o formatiune care sa domine partea dreapta a esichierului politic. Pentru aceasta, dupa alegeri, Partidul Democrat de sub conducerea lui Traian Basescu va incerca si va reusi sa inghita PNL.

Prin anii ’90, presa fesenista facea mare caz de o idee draga lui Ion Iliescu: partidele istorice, PNTCD si PNL, sunt partide anacronice, neadaptate la cerintele lumii moderne si, in consecinta, ele trebuie sa dispara de pe scena postdecembrista a tarii, pentru a lasa loc FSN. Azi, PNTCD e un partid scos din prim-planul vietii noastre politice. Printre altele si pentru ca, in anii 1996-2000, l-a lucrat din interiorul guvernarii un partid desprins din FSN: Partidul Democrat, condus de Traian Basescu. A venit randul altui partid istoric sa iasa din scena: PNL. Lucrat, din interiorul guvernarii, tot de Partidul Democrat, condus, ca si pe vremuri, tot de Traian Basescu. Si astfel, se va indeplini visul de aur al lui Ion Iliescu: scena politica va avea doar doua partide, amandoua descinse din FSN: la stanga, PSD, la dreapta, PD.

Rasucirea lui Calin Popescu Tariceanu seamana astfel, pastrand proportiile, cu cea a nefericitului presedinte al Cehoslovaciei. Stirile date de presa despre o simpla convorbire telefonica nu ajung. Excluzand posibilitatea ca premierul sa fi fost santajat cu un dosar alcatuit de serviciile secrete, potrivit unui zvon lansat prin targ, ramane drept singura explicatie o intalnire la Cotroceni intre Calin Popescu Tariceanu si Traian Basescu in noaptea de 6 spre 7 iunie. Daca e asa, cum o fi fost convins premierul sa-si semneze sinuciderea politica? A sa si a legendarului partid al Bratienilor. Alergat in jurul biroului de catre Traian Basescu? La confruntarea din noaptea de 14 spre 15 martie 1939 a participat si mana dreapta a Fuhrerului. A fost prezenta la fugarirea lui Calin Popescu Tariceanu si madam Cocos, pe numele ei de fosta fata Elena Udrea? Traian Basescu ii intindea hartia si Elena Udrea il lovea cu poseta? Posibil. Mai ales daca ne gandim ca-n momentul lesinului, Calin Popescu Tariceanu a avut nevoie de un prim-ajutor!

N.B. Devenit din Bulina Rosie, Cacaniu pe lat, Evenimentul Zilei m-a trecut in caseta redactionala printre fondatori. Lasand la o parte faptul ca un minim bun-simt nu numai romanesc, dar si elvetian, presupunea sa mi se ceara acordul in prealabil, inscrierea mea intr-o caseta a unui ziar precum Evenimentul Zilei in varianta sa de paparuda prezidentiala risca sa-mi dauneze in planul imaginii. Somez pe aceasta cale pe Thomas Landolt, trimisul Trustului Ringier pe taramul oitei nazdravane, sa dispuna scoaterea mea din caseta redactionala. In caz contrar, voi actiona ziarul in judecata.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   tariceanu,   editorial,   partid,   pnl,   popescu tăriceanu,   călin popescu,   premierul,   emil,   popescu,   calin,   hacha

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de