x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La 70 de ani, seriozitatea în fotbal a lui Puiu Iordănescu nu s-a pensionat

0
Autor: Florin Condurateanu 06 Mai 2020 - 07:10
La 70 de ani, seriozitatea în fotbal a lui Puiu Iordănescu nu s-a pensionat


Cu planurile de antrenament la turaţie maximă în servietă, cu severitatea impusă în partide şi în cantonamente neştirbită, cu iconiţele la purtător să se roage mereu câteva minute, Anghel Iordănescu păşeşte peste vârsta de 70 de ani. Păşeşte demn, fără să aibă motive să privească înapoi cu mânie, nu ia în uşor nimic în viaţă, mai ales nu fâşereşte fotbalul, marea lui iubire, alături de frumoasa familie. Marii jucători au declarat fără ezitare că generalul Iodănescu a obţinut cele mai mari succese la cârma naţionalei dintre toţi selecţionerii, un pisc greu de atins fiind evoluţia spectaculoasă a tricolorilor de sub bagheta lui, împreună au dus România la Mondialul din America 1994 în prag de semifinală cu Brazilia. Dar şi dirijând Steaua a cucerit titluri şi glorie ca şi la cârma naţionalei. După fiecare izbândă în fruntea naţionalei, Puiu Iordănescu rostea apăsat primele cuvinte: „E bine că am adus bucurie celor de acasă, că a ieşit România pe străzi mândră de victoriile noastre!”. Dar acum, când pe tortul lui Iordănescu ar trebui să încapă drepte 70 de lumânări, să nu uităm că perfecţionistul Puiu a arătat că e şi un mare fotbalist, înzestrat cu toate talentele lumii. A avut temeritatea de a intra pe gazon în teribila biruinţă a Stelei câştigătoare a Ligii Campionilor Europei, a temporizat atacurile furibunde ale Barcelonei prin fentele sale, prin limpezimea paselor, deşi nu mai jucase fotbal de 2 ani. Gică Hagi îl roagă se revină în fotbal pentru a-i sfătui, a-i susţine cu experienţa lui. Cu respect pentru generaţiile fotbalului românesc, Puiu Iordănescu propune ca noul stadion Steaua să poarte numele lui Gheorghe Constantin sau al lui Imi Jenei. Îşi aminteşte fiul cel mare, Edi Iordănescu, că juca fotbal în sufragerie când era un prichindel contra tatălui celebru, care îl învingea mereu pe puşti, suportând reproşurile soţiei că-l descurajează. Dar era lecţia că, în viaţă, trebuie să lupţi, să munceşti pentru orice succes. Filmam pentru emisiunea mea de la Antena 1 portretul generalului Iordănescu în mijlocul familiei, iar micuţa fetiţă Maria de-o şchioapă a căzut pe covor şi Tata Puiu era disperat: „La spital, repede, i-a apărut un cucui!”. Acum puţini ani, la Europenele din Franţa, când Puiu Iordănescu revenise la cârma naţionalei, coloana uriaşă de români umplând bulevardele Parisului spre stadion aveau în frunte copiii lui Anghel Iordănescu, cei doi fii fluturau un tricolor impozant, iar acum ziarista Maria plângea de emoţie pentru România.

 

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de