x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale La Paris, la o bere

La Paris, la o bere

de Tudor Octavian    |    11 Oct 2005   •   00:00

La Paris, lumea-si da intalnire la cafenea. La Paris, cafenelele, bistrourile si restaurantele sunt mult mai dese ca intalnirile. La Paris, multi rateaza intalnirile, dar niciodata cafeneaua.

La Paris, cafeneaua e cea mai buna solutie si cand vii la timp la o intalnire, si cand o ratezi. La Paris, totul se rezolva cu o cafea si o bere. Cand persoana pe care o astepti a gresit cafeneaua sau a gresit intalnirea, astepti cat astepti, apoi bei o bere. Prima bere o bei ca sa te poti duce la o toaleta. La Paris, nu poti folosi toaleta unei cafenele decat daca bei o bere sau o cafea. La Paris, la doi pasi de oricare cafenea, se gaseste o toaleta publica. La Paris, decat sa dai banii la o toaleta publica, mai bine bei o bere. De fapt, mai bine bei inc-o bere, ca sa ai unde te duce la toaleta. La Paris, ai intotdeauna de ales, dar cand incepi sa alegi, vezi ca bistrourile si cafenelele sunt toate la fel. E nevoie de cateva beri, ca sa inveti sa alegi, iar cand crezi c-ai gasit cafeneaua cea mai buna, descoperi, la o bere, alta si mai buna. Fiindca asa e Parisul, un oras unde esti tot timpul in castig daca te pricepi sa descoperi cafeneaua potrivita. La Paris, oricate beri ai bea, exista undeva o straduta unde, cu aceiasi bani, poti sa bei si mai multe. La Paris, cea mai buna cafenea e aceea din colt. Parisul e metropola cu cele mai bune colturi si, evident, cu cele mai bune cafenele. La Paris, toate strazile duc la o cafenea si toate cafenelele iti dau senzatia c-ai ajuns exact unde trebuia. La Paris, am pierdut o multime de intalniri, dar am ajuns intotdeauna unde trebuia. Parisul e un oras atat de mare, incat, daca n-o iei sistematic, nu intelegi nimic din el. Cel mai bine e sa incepi cu muzeele. Mai ales ca langa fiecare cafenea dai de un muzeu si langa fiecare muzeu, de zeci de cafenele. Muzeele Parisului gem de capodopere, dar si de grupuri de chinezi si de japonezi. Dupa ce admiri capodoperele, simti nevoia unei cafele. Dar, dupa ce admiri cefele chinezilor si ale japonezilor, simti c-ai bea o bere. La Paris, simti mereu ceva. Cand ti-e clar ce simti, te asezi la o masa si comanzi o bere. Cand esti confuz, comanzi o bere si totul devine mai clar.

In Germania, berea curge in valuri si nemtii o inghit cu litrul, cu familia, cu ceata si tinandu-se de umeri, cu tot restaurantul. La Paris, berea o bei mai ales cu tine insuti. In berariile din Germania, oamenii merg sa se imbete, in cafeneaua pariziana intra ca sa se trezeasca. Nicaieri in lume nu devii mai prieten cu singuratatea ta ca in cele mai modeste cafenele si bistrouri din Paris. Tu, cu masuta ta, cu berea din fata si cu oamenii care forfotesc pe strada. Iar in jur, la masutele lor, la fel de singuri ca si tine si cu paharul cu bere inainte, straini de pretutindeni simtind, unii pentru prima oara in viata, c-au ajuns, in sfarsit, unde trebuie.

×
Subiecte în articol: editorial paris bere