Lecţia despre puterea gândurilor

Aveam 25 de ani când m-a trezit în toiul nopţii un vis tulburător. În vis, eram chiar în locuinţa mea, în bucătărie, pe lângă aragaz. Dintr-o dată, o mână mi s-a atins prea mult de aragazul deschis şi a luat foc. Intrasem în panică, scuturam mâna cu teamă şi atunci o voce, un însoţitor, pe care nu-l prea vedeam în formă fizică, mi-a spus:” Trebuie doar să te gândeşti că focul se stinge şi se va stinge”! În următoarea clipă, mi-am privit mâna aprinsă, am gândit că se stinge şi...s-a stins. Eram uluită, dar vocea însoţitoare mi-a spus: ”Stai să-ţi mai arăt ceva”! O mână, mâna acelui însoţitor, s-a întins spre unul dintre pereţii casei şi peretele a dispărut. Priveam de acolo, din casa mea, vedeam un sat, o casă şi un ţăran, care purta o pălărie verde şi umbla liniştit prin curte. ”Acest ţăran locuieşte la o distanţă de 300 de kilometri de locul în care ne aflăm noi, tu nu-l cunoşti. Priveşte ce se întâmplă”! La poarta ţăranului a venit curând un poştaş, care i-a înmânat ţăranului o felicitare. El a mulţumit şi a făcut cale întoarsă prin curte, deschizând felicitarea. Cu ochii aţintiţi spre ceea ce era scris acolo, ţăranul a început să zâmbească. Era bucuros, felicitarea pe care o primise îi crea bucurie. ”Tu ai avut un gând frumos şi ţăranul acesta l-a primit. De aceea, el se bucură acum. Tu trebuie să ţii minte că gândurile tale sunt felicitările tale”, mi-a spus însoţitorul nevăzut, care-mi arătase în vis o lecţie practică despre puterea gândurilor.

”Gândurile tale sunt felicitările tale”, n-am uitat această lecţie din vis niciodată. Gândurile tale călătoresc în spaţiu şi în timp, ating oameni necunoscuţi, nu doar pe tine, iar calitatea lor, frumuseţea lor devin felicitări pentru fiinţe pe care, poate, nu le-ai întâlnit niciodată şi nici nu le veni întâlni. Lumea gândului e o lume o vie, puternică, non fizică, dar ce este lumea fizică fără gândul care-o însufleţeşte? Ce este iubirea fără gândul care călătoreşte continuu către fiinţa iubită, ce este iubirea fără ”felicitarea” care pleacă din gândul nostru, din inima noastră, către mintea şi către inima celui iubit? Cum ar putea exista avionul, fără ca cineva să-l fi gândit, cum aş putea şti că există America dacă n-aş avea gândul că ea există? Puterea gândului, puterea extraordinară a gândului nostru trebuie conştientizată, asumată şi înţeleasă deplin, căci gândul frumos ar putea deveni felcitarea pe care un om bun, dintr-un sat îndepărtat, dintr-un colţ îndepărtat al lumii o primeşte fără ca noi să fim conştienţi de asta. Dar şi gândul rău trebuie să fie puternic, şi el e creator, şi el compune ceva, dar nu felicitări, nu ocazii de bucurie, nu frumuseţe, ci telegrame, care aduc veşti rele, distrugătoare, nefericite. Gândul rău ar putea atinge mintea şi inima altui om, gândul negru îi poate accentua suferinţa, boala, îngrijorarea, lipsa de speranţă, neîncrederea şi nesiguranţa. Gândul e o putere mai presus de înţelegerea noastră, dar una căreia îi simţim, îi trăim, îi vedem efectele. A ţine în frâu gândurile noastre, a căuta premeditat, conştient, în deplină înţelegere a ceea ce este gândul, parfumul, frumuseţea, binecuvântarea şi lumina propriului gând e mai presus de orice am face ca fiinţe umane. Vigilenţa mentală, igiena mentală, calitatea gândurilor noastre ar putea fi cheia reîntoarcerii noastre la divin şi cheia întrupării frumosului şi a luminii în viaţa de zi cu zi. Gândul devine cuvânt şi ”Cuvântul este Dumnezeu”, ne spune Biblia. Iată de ce ecologia adevărată trebuie practicată în interior, căci în gând e puterea care poate intoxica lumea sau aceea care-o poate transforma într-o lume plină de ”felicitări”nevăzute!