Lecţia lui Neşu

La emisiunea lui Mihai Gâdea, ”Sinteza Zilei”, Mihai Neşu a dezvăluit cu modestie că experienţa bolii i-a schimbat viaţa. ”Am înţeles lucrurile altfel”, a spus Neşu. El a găsit un sens mai profund al lucrurilor simple, al prieteniei, al iubirii şi, peste toate acestea, un sens mai profund al vieţii. Pe toţi ne impresionează experienţele cu adevărat grele ale unor oameni şi ne interesează în mod special ”ce au făcut ei pentru a le depăşi”, cum au izbutit să mai trăiască bucuria, speranţa, încrederea şi fericirea, de vreme ce noi ne pierdem starea de bucurie sau de mulţumire la cea mai mică adiere a unei neplăceri. Noi ne pierdem adesea în neplăceri închipuite, în nefericiri imaginare, în temeri inexistente şi-n dubii absurde pentru ca, în clipa de necaz, să ne fugă pământul de sub picioare. Cum se face că unii izbutesc să scrie cu picioarele dacă nu au mâini, alţii reuşesc să ajute şi să iubească când nu se pot deplasa fără un căruţ, cum se face că unii pot simţi bucuria de a trăi cu incapacităţi fizice sau de altă natură, dar pe care noi, pentru că le avem, nu le preţuim deloc? Ce am putea învăţa din experienţele impresionante ale acestor oameni fără să avem nevoie să experimentăm situaţii de viaţă extreme?

Probabil că nimic nu-i mai puternic decât însăşi puterea exemplului, iar dacă-l avem în faţă, dacă-l vedem, condiţia esenţială este conştientizarea prezenţei lui şi a lecţiei de viaţă pe care ne-o oferă. În realitate,  cu toţii ne creăm sau atragem – conştient sau inconştient – diferite situaţii de viaţă dureroase, nefericite, începând cu bolile şi terminând cu evenimentele care ne întorc vieţile pe toate feţele, precum pierderea slujbelor, a banilor, a afacerilor, a partenerilor de viaţă etc. Noi trecem prin propriile vieţi precum elevii prin şcoală; fiecare situaţie, mai mult sau mai puţin dezastruoasă, e un indiciu, o lecţie, e ceva ce ne invită să-i dăm vieţii un sens mai profund. Spre deosebire cu cursurile vieţii, unde mai putem chiuli, mai putem păcăli, mai putem sări peste lucrurile neînţelese şi putem să trecem clasa şi cu nota 5, în viaţă lecţia neânvăţată se repetă, se reia constant şi cu tot mai multă putere viaţa ne arată tot mai subliniat că nu ne-am învăţat lecţia. Ne putem gândi acum la un şofer căruia i se ia carnetul pentru viteză o dată, de două ori, primeşte amenzi de cinci ori, dar continuă să nu percepeă avertismentul ”blând” al vieţii şi, într-o zi oarecare, lecţia subliniată devine aceea că el face un accident mortal. Noi suntem continuu impulsionaţi de evenimente să ne schimbăm felul de a fi, să iubim, să dăruim, să ajutăm, să fim responsabili şi să percepem sensul frumos al existenţei. În graba noastră nebună printre aparenţe nu observăm că avem nevoie de linişte sau de afecţiune, deşi căutăm liniştea şi afecţiunea cu agresivitate şi cu violenţă, ne antrenăm în acţiuni greşite, care-i rănesc şi-i destabilizează pe oamenii din jurul nostru şi, când o întâmplare nefericită ne apare pe cale nu înţelegem că-n întâmplarea aceea se ascund nevoi şi dorinţe ale noastre, dar şi indiciul că am rămas repetenţi la anumite lecţii, că nu suntem conştienţi de adevăratele noastre scopuri. Nimic din ce ni se întâmplă nu-i lipsit de sens. A căuta acel sens bun al întâmplării nefericite, a înţelege mesajul pozitiv, ascuns în fiecare sitaţie de viaţă dureroasă înseamnă a fi ”conştienţi” de ceea ce este cu adevărat important. Lecţia lui Neşu pentru noi este o lecţie despre puterea iubirii, a ajutorului dat celorlalţi, a păstrării speranţei şi credinţei chiar şi atunci când totul pare pierdut şi pentru asta să-i mulţumim lui şi tuturor celor care ne spun insistent, prin propriile drame, că viaţa merge mai departe, orice ar fi!