Lista lui Ponta şi apocalipsa preventivă

Oficializarea propunerilor useliste din prezumtivul nou Cabinet Ponta m-a prins in strainatate. N-am avut nici timp, nici prea mult chef sa-mi stric cele cateva zile de odihna pentru a comenta. O fac acum. La prima citire, impresia generala e proasta. Desi inteleg ratiunile de provizorat pana la alegerile generale, senzatia e de incropeala si de plata a unor servicii politice anterioare prin crearea de sinecuri inutile. Chiar si cunoscand filogermanismul lui Andrei Marga si relatiile lui privilegiate cu administratia de la Bonn (ma rog, Berlin, pentru rigurosi), tot mi se pare inadecvata nomnalizarea lui la Externe. Stiu si de studiile juridice ale lui Titus Corlatean, dar nu cred ca Justitia ar fi trebuit sa-i fie portofoliul.

Daniel Chitoiu a fost un sef decent al ANAF, dar ce-o cauta la Economie? Ioan Rus are experienta unui mandat la Interne, dar, in afara de jocuri politice meschine si de suspiciunea perena de blat cu Traian Basescu, s-avem pardon. Prezenta eternului traseist Vasile Cepoi la Sanatate, daca n-ar fi tragica, ar fi rizibila. Corina Dumitrescu la Educatie si Ovidiu Silaghi la Transporturi imi par inacceptabili. Eduard Hellvig si Rovana Plumb au meritele ca primul a condus Secretariatul General PNL si negocierile canidaturilor, respectiv, a doua, ca s-a apropiat de Daciana Sarbu la Bruxelles.

Pe locurile lor imi par Florin Georgescu la Finante, Daniel Constantin la Agricultura, Victor Paul Dobre la Administratie, Cornel Dobritoiu la Aparare, Mariana Campeanu la Munca, Mircea Diaconu la Cultura, Dan Nica la Comunicatii si, in masura in care as fi dispus sa accept ca vine de la Cotroceni si a fost impus de Traian Basescu in precedentele echipe guvernamentale, Leonard Orban. Restul, adica delegatii (Mircea Dusa la Relatia cu Parlamentul, Victor Alistar la Strategii Guvernamentale, Lucian Isar la Mediul de Afaceri si Liviu Marian Pop la Dialog Social), sunt clar la recompensa. Se putea functiona linistit cu secretari de stat pe domeniile respective. La fel cum se putea trece Guvernul prin Parlament (si ar fi fost indicat, daca ma intreba cineva pe mine, dar n-o sa ne luam din atat) si fara a-i reevalua pe invers, tot in sensul interesului national, pe tradatorii si penalii stransi, pe bani si prin santaj, in jurul sinistrului Gabriel Oprea.

Apocaliptica si de un prost gust desavarsit mi se pare, insa, reactia isteroida a propagandei basiste. N-am vazut un text in care sa fie comparati nominalizatii cu predecesorii lor. Mai mult, lista e tratata-n bloc si de parca ar produce deja efecte, desi nici macar n-a ajuns in Parlament. Iar incompatbilitatile strigate sunt de un fariseism apotetotic. Cu toata presa portocalie la panda, Traian Basescu presedinte si procurorii DNA la usa, ce-o sa faca reprobabil Daniel Constantin? O sa retraga din instanta procesele Ministerului Agriculturii cu Grivco si o sa directioneze banii europeni catre firma familiei Voiculescu? Doar daca i-a luat subit Dumnezeu mintile! Mircea Diaconu si Victor Alistar sunt marile probleme ale tarii si gravele incompatibilitati? Hai sa fim seriosi. Pedeleii isi alocau singuri bani si guvernau in familie (plus amantele de rigoare) si rigurosii presei portocalii erau legati la ochi.

Oriunde-n lume, orice nominalizare ministeriala e o decizie politica si rodul unui compromis. Lista lui Ponta nu face exceptie de la regula. Daca ar fi cazul sa sugerez ceva (bine ca nu e, fiindca nu e treaba mea) noii echipe guvernamentale, dupa votul Parlamentului, atunci as spune ca secretarii de stat, plus fauna portocalie de prin ministere si agentii trebuie rasi la minut, in bloc, fara somatie. Si, odata cu ei, toate sursele de finantare a propagandei.

P.S. Victor Alistar a fost retras, pana la urma, de pe lista cu propuneri de ministri inaintata Parlamentului. Dincolo de ridicolul situatiei, cu un premier inca nevalidat de votul deputatilor si al senatorilor care cedeaza la prima presiune publica, ramane o intrebare: cand s-a gandit in Kiseleff, la nominalizare sau la retragerea propunerii?