Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ISTORIA CA TELENOVELA
Campania electorala din noiembrie - decembrie 1937 a marcat doua premiere. Prima il are ca autor pe Gheorghe Tatarescu, seful guvernului liberal. La 14 decembrie 1937, la ora 21:00 (ora de mare audienta, prime-time, duminica seara), premierul tine un discurs electoral la Radio.
Directia Institutiei refuza pe Iuliu Maniu, care ceruse si el timpi de antena prin scrisoarea din 8 decembrie 1937. Motivul? Tatarescu vorbeste ca prim-ministru si nu ca sef de partid.
A doua noutate absoluta e adusa de N. Titulescu. Venit in tara dupa o absenta de aproape un an, fostul ministru de Externe candideaza la Olt pe listele PNT. E un prilej pentru Titulescu de a se angaja in batalia interna, dupa aproape 20 de ani, de cand participase la un scrutin ca membru al Partidului Conservator Democrat, condus de Take Ionescu. Din motive complexe (intre care se numara si teama de bratul Garzii de Fier), N. Titulescu nu merge pe teren. El prefera sa-si trimita discursul electoral inregistrat pe placa de gramofon, urmand ca masinaria asta originala sa fie plimbata de-a lungul si de-a latul judetului. Curentul din 18 decembrie 1937 publica amanunte sub titlul "Discuri cu discursul lui N. Titulescu":
"D.N. Titulescu, fost ministru de Externe, candidand in fruntea listei national-taraniste dela Olt, nu va putea sa plece in acel judet, pentru a conduce propaganda electorala, fiind suferind.
D-sa a facut insa sa se imprime pe discuri de patefon discursul ce urma sa-l tina alegatorilor dela Olt.
Discursul, imprimat pe placi, cu marca primei societati romanesti, "Pan", va fi difuzat in judetul Olt, de un megafon instalat pe o autocamioneta, care va parcurge toate comunele din judet".
Citește pe Antena3.ro
Sunt adanc miscat prin faptul ca ma regasesc pe pamantul stramosesc din judetul Olt.
Aici, tatal meu a fost seful partidului liberal, dar pe vremea marelui Bratianu, iar nu falsilor lui mostenitori, a oamenilor mici, ii reprezinta astazi.
In cuprinsul acestui judet mi-am petrecut copilaria.
In judetul vostru m-am casatorit cu o fiica a Oltului.
In judetul vostru, inainte de a fi ministru, am fost prietenul taranului de pretutindeni.
Judecatoriile de ocol sunt pline cu actele de impaciuire facute de mine ca sa pun capat proceselor dintre voi.
Sub dudul din curtea stramoseasca am impartit dreptate printre voi, pentru ca pacea si iubirea sa domneasca intre fiii Oltului.
De atunci, timp de 20 de ani, am luptat peste granita ca sa tiu sus drapelul intereselor nationale. Azi revin in mijlocul vostru, ca sa cer voturile oltenilor in calitatea mea de cap de lista al partidului national-taranist.
Orice vot ce nu l-ati dat listei noastre este un vot dat contra tarii, contra dvs.
Eu vreau pacea, nu razboiul. De aceea, prin tratatele de alianta in regula am ferit tara mea de toate invaziile straine.
Cine se opune mie?
Garda de Fier?
I-am dat in public explicatii cari cred ca nu pot de cat sa dea depline satisfactii".
Gestul starneste reactii imediate.
Nicolae Iorga e un adversar politic fatis. Conduce Partidul National-Democrat, varat in cartel cu Guvernul Tatarescu. Il uraste pe Iuliu Maniu. Il linguseste pe Carol al II-lea, cel impotriva caruia lupta N. Titulescu. Explicabila luarea la refec a discursului de la gramofon. Tableta lui N. Iorga din Neamul romanesc, 23 decembrie 1937, se intituleaza semnificativ "D. Titulescu si literatura". Un moment de maiestrie al polemistului N. Iorga:
Dincolo de comentarii, de reactii si de explicatii ramane premiera. N. Titulescu foloseste in campanie gramofonul pentru a comunica cu electoratul fara contact direct. Ii lipsea televiziunea!
|
NIMIC NU SE PIERDE
| ||
Nu, nu e vorba de o tanara taranca pusa sa toarca pasunist
pentru turistii straini interesati de exotism. E vorba de Miss Romania 1930, domnisoara Zoica Dona. In aceasta tinuta pasunista ea va merge la Paris sa reprezinte frumusetile autohtone la Concursul European de Miss
|
|
LUMEA PRIN CARE TREC
|
|
Intrarea in sat
Marea problema a satului romanesc de dupa 23 august 1944: cine a facut colectivizarea? Acum, cand putem spune adevarul cu glas tare, lucrurile sunt simple. Colectivizarea a fost un fenomen impus din exterior satului romanesc. Desi ar putea sa para bizar, acest adevar a fost sugerat de catre literatura chiar in perioada comunista. Semnificativa ramane astfel schema tuturor romanelor consacrate colectivizarii agriculturii, chiar in anii proletcultismului. In toate romanele, incepand cu Desfasurarea lui Marin Preda si terminand cu Cuscrii lui Alecu Ivan Ghilia, satul e prezentat intr-o stare de nemiscare. Pe Drumul Damascului vine insa activistul de partid, plecat de la oras pentru a-i convinge pe taranoii grei de cap sa-si dea pamantul la colectiv. Chiar daca in romanele din anii proletcultismului n-au fost infatisate abuzurile acestor activisti, chestiunea aparand mai tarziu,
in proza careia i s-a mai zis si a "obsedantului deceniu", totusi, chiar si in anii stalinismului, aceasta venire din afara a activistului de partid sugereaza ca procesul de colectivizare a fost adus in satul romanesc din exterior. Fiecare roman incepe cu un sat trezit dis-de-dimineata de regretele pentru linistea pierduta peste noapte.
Problema interventiei din exterior in satul romanesc isi are complicatiile ei morale si politice. Unii scriitori, atat din perioada proletcultismului. cat si din cea a "obsedantului deceniu", s-au multumit sa sugereze doar rezistenta satului la aceasta interventie din afara. In Cuscrii, romanul lui Alecu Ivan Ghilia, autorul nu se sfieste sa sugereze ca interventia exterioara a fost o greseala politica. In orice caz, satul din Cuscrii nu i-a dorit pe "gazdari". Beneficiind de o perspectiva globala asupra satului prin utilizarea tehnicii moderne, Alecu Ivan Ghilia ofera caleidoscopul zvonurilor din sat despre "gazdari". Mult mai tarziu, Augustin Buzura avea s-o spuna raspicat: echipele de lamurire nu-si aveau rostul! Iar dupa 1989, romanele consacrate cooperativizarii agriculturii au demascat abuzurile, crimele acestor echipe venite de la oras. Ar fi bine, asadar, sa recitim literatura romana de pana la Revolutie. S-ar putea s-avem surpriza descoperirii multor adevaruri scrise printre randuri! |
|
BARFE
|
|
Nevasta lui Lenin
Lilly Marcu, in Viata privata a lui Stalin, despre Nadejda Krupskaia, nevasta lui Lenin, o nevasta care-si sacrifica viata pentru a-si ajuta barbatul in activitatea de bolsevic: "Casnicia Ulianovilor reprezenta asocierea intre doi oameni maturi, lipsita de dragoste patimasa sau rabufniri emotionale. Spre deosebire de mama sa, Nadejda era o femeie binevoitoare, echilibrata si blanda. Exceptional de inteligenta si de sarguincioasa, ea si-a asumat imediat rolul de asistenta a barbatului care muncea cu asiduitate, pentru a se afirma ca forta dominanta in miscarea revolutionara marxista rusa inca din perioada exilului in Siberia". Afaceri cu presa Al. Cretzianu, nepot si ulterior, ginere al lui Barbu Stirbey, dupa ce Elisa Stirbey va divorta (in 1947) de Edwin Boxhall, seful statiei MI6 in Romania, scrie in Ocazia pierduta ca, spre sfarsitul lui 1941, Grigore Gafencu si-a transferat in Elvetia "la un curs favorabil, veniturile de la ziarul pe care acesta il poseda la Bucuresti". Timpul, cum se intitula ziarul avand ca proprietar-director pe marele nostru diplomat, nu era rau. Nu asta e semnificativ. Semnificativ e ca toata operatiunea, inclusiv stabilirea in Elvetia, s-a facut cu aprobarea lui Ion Antonescu. Maresalul spera ca fostul ministru de Externe sa-i contacteze direct pe anglo-americani. Semnificativ e mai ales ca Grigore Gafencu nu se da in laturi sa apeleze la adversarul sau pentru a-si transfera veniturile. Convingerile se opresc in fata banilor. Pagina a II-a Presa interbelica se mandrea cu o faimoasa Pagina a doua: informatii, notite rautacioase, interviuri, foiletoane de istorie literara (Serban Cioculescu si Perpessicius la Adevarul), un portret-caricatura. si cu toate acestea, o ancheta din 1927 da peste margini de plangerile marilor creatori ca presa nu-i atenta la fenomenul literar. Pe diferite tonuri, de la smiorcaiala pana la revolta, Liviu Rebreanu, Eugen Lovinescu, Al. Davilla cer ca ziarele sa scrie mai mult despre literatura. Ce-ar fi spus ei despre jurnalele de azi, care nu tiparesc un rand despre carti? |
|
UN SECOL IN IMAGINI
| ||
|
