Romanii care colinda Europa cu trenul si cu avionul sunt tratati de vamesi si de ceilalti oficiali prin insasi acest fapt, ca-si pot permite sa fie indivizi, nu grupuri, cu un substantial plus de consideratie.
TUDOR OCTAVIAN - Scriitorul de la pagina 3
Gara si aeroportul sunt, in sine, doua praguri intelectuale si de civilizatie care opereaza drastic intre individ si grup. In mai toate garile din Europa, tichetele se obtin de la automate, nu de la casa de bilete. Or, automatul e un instrument plin de subtilitati, care trebuie invatat. Ii poti apela functiile pe loc, daca stii limbile in care sunt ele descrise si, mai ales, daca le intelegi. E vorba de un cu totul alt sistem de constructie a costurilor, radical diferit de cel practicat in garile noastre. Degeaba ai la tot pasul informatii, daca nu vii cu un minimum de experienta in insusirea acestora.
In excursiile cu autobuzul esti practic dus de mana, dimpreuna cu grupul.
In aeroport, daca esti un incepator, ai foarte multe motive sa intri in panica, sa doresti sa scapi din labirint si sa nu te mai uiti in urma. Cel care ajunge primul prima oara intr-un mare aeroport fara insotitor sufera o tulburare psihica. Vamesii ii citesc dintr-o ochire pe nocivi: au un aer agitat, sunt stangaci, nu-si gasesc cuvintele, iar cei care nici n-au unde sa le caute, fiindca n-o rup in nici o limba de larga circulatie, sunt ajutati cu ingaduinta distanta cuvenita primitivilor.
Un aeroport modern, proiectat cu imperativele maximei eficiente nu-i deloc un imperiu lesne de abordat. Nu e vorba numai de pretul calatoriei cu avionul, care e de cateva ori mai mare decat acela de la autobuz, ci si de ritualurile, pentru foarte multi prohibitive, ale altor lumi. Totul e logic in aeroporturi, dar o logica accesibila numai celor mult umblati. De unde si expresia "lumea aeropoartelor". Romanul care calatoreste cu avionul apartine lumii aeropoartelor, drept care tratamentul de care se bucura in toate cele e egal cu al autohtonilor.
Citește pe Antena3.ro