Mafia luptei anticoruptie

"Se duce in Romania de azi o lupta pe viata si pe moarte impotriva coruptiei? Nici vorba. Impresia de lupta isi are cauza in spectaculoasele actiuni ale Parchetului: arestari preventive, perchezitii huruitoare, interceptari de telefoane, anunturi de noi dosare penale impotriva a doar trei persoane. Actiuni strict mediatice sau, mai bine zis, propagandistice, fara prea mare importanta in raport cu efectele in mersul anchetei"

Oficialii europeni veniti la Bucuresti cu avionul de dimineata si plecati cu cel de seara sunt cum nu se poate mai multumiti. In Romania se lupta impotriva coruptiei. Multumit e si poporul din suburbii. Ciocoii sunt, in fine, pedepsiti.

Daca dai deoparte fumul, fulgerele si tunetele artificiale vei descoperi nu fara surprindere ca de o luna si ceva, de cand dureaza telejustitia in direct, din punctul de vedere al realitatilor, singurele care conteaza, cruciada judiciara impotriva coruptiei e egala cu zero.

Ea se reduce la trei nume: Adrian Nastase, Dinu Patriciu si Ovidiu Tender. Toate actiunile spectaculoase, huruitoare ale Procurorilor i-au vizat doar pe cei trei. Asa-zisa lupta a coruptiei la nivel inalt n-a trecut de cercul stramt reprezentat de aceste personaje. Ai ciudata impresie a unei crancene preocupari de a nu se trece cumva dincolo de marginile cercului asupra caruia s-au concentrat toti: Parchet, presa, oficialitati. Ani in sir s-a vorbit despre mari cazuri de coruptie, despre averi spectaculoase facute peste noapte, despre complicitatile guvernantilor cu mafiotii, despre implicarea politicienilor din toate partidele in cheltuirea banului public. A auzit cineva de vreun dosar deschis de Parchet in aceasta perioada care sa implice, fie si sub forma de martor, vreun lider PD? S-a deschis vreun dosar al vreunei privatizari frauduloase, al vreunei licitatii dubioase, al vreunei concesionari cu cantec?

Mai mult, chiar in legatura cu cei trei, Parchetul tradeaza o neobisnuita grija pentru o operatie chirurgicala precisa, care sa nu atinga si alte persoane. Din lunga lista a celor acuzati in cazul Rompetrol, doar Dinu Patriciu e subiect de actiuni spectaculoase. Toti ceilalti, in frunte cu premierul Calin Popescu Tariceanu, au fost uitati cu desavarsire. Adrian Nastase e acuzat de a fi luat mita niste termopane. Asta dupa ce, in campania electorala din 2004, Traian Basescu il denunta c-a luat comisioane incomensurabile din toate privatizarile si concesiunile dintre 2001 si 2004.

Se duce in Romania de azi o lupta pe viata si pe moarte impotriva coruptiei?

Nici vorba.

Impresia de lupta isi are cauza in spectaculoasele actiuni ale Parchetului: arestari preventive, perchezitii huruitoare, interceptari de telefoane, anunturi de noi dosare penale impotriva a doar trei persoane.

Actiuni strict mediatice sau, mai bine zis, propagandistice, fara prea mare importanta in raport cu efectele in mersul anchetei.

Arestarea lui Ovidiu Tender n-a miscat ancheta nici macar cu un centimetru.

Arestarea preventiva a lui Dinu Patriciu nu e de nici un folos pentru o ancheta axata esential pe chestiuni financiare si economice.

Perchezitia la imobilele lui Adrian Nastase nu va aduce o proba mai temeinica decat simpla expertiza.

De ce se fac atunci?

De ce nu se multumeste Parchetul cu munca tacuta, serioasa, temeinica la dosar pentru a-l trimite cat mai iute in instanta?

Raspuns: Pentru ca tot ce se intampla acum nu e o autentica lupta impotriva coruptiei. E o diversiune menita a crea imaginea de lupta impotriva coruptiei la nivel inalt.

Si in tot acest timp:

marile averi stranse prin jefuirea avutiei nationale raman neatinse;

clientela politica a partidelor sta deoparte si se amuza de prostia poporului, incantat ca beneficiaza de telejustitia in direct;

coruptia continua sa se manifeste pe scara larga.

Diversiunea cu teroristii din decembrie 1989 a avut drept scop, printre altele, abaterea atentiei de la instalarea temeinica a echipei lui Ion Iliescu. Tinerii, cetatenii se apucasera sa bantuie pe strazi cerand transformarea loviturii de stat perestroikiste intr-o autentica miscare anticomunista. Si atunci au aparut asa-zisii teroristi. Cu simulatoarele lor de impuscaturi, cu zvonurile abil intretinute prin intermediul TVR, cu simplii cetateni care trageau unii intr-altii, ca prostii.

Urmarea? Romanii s-au refugiat in case. Tinerii au coborat in statiile de metrou sa controleze eventualele arme din colivele babelor. Iar noua echipa si-a vazut de treaba.

Poporul era ocupat cu spectacolul luptei impotriva asa-zisilor teroristi.

Nu se repeta cumva scenariul din decembrie 1989 si in aceste zile, cand lupta impotriva coruptiei a devenit un spectacol care lasa neatinsa marea coruptie?

Si n-avem temeiuri sa credem ca tot ce se intampla in aceste zile e opera Mafiei?

Care-si poate vedea de treaba in timp ce opinia publica e ocupata cu spectacolul telejustitiei in direct?