Mahatma Gandhi – o reţetă pentru încredere

'Mahatma Gandhi crede cu toata fiinta in nobletea inerenta fiecarui om. Inevitabilele esecuri ale naturii umane nu l-au facut sa-si piarda speranta. El scria; Chiar daca un opozant ar fi necinstit de douazeci de ori, satiagrahi(n.n miscarea indiana de promovare a non violentei, aici are sensul de adept al acestei miscari) trebuie sa fie pregatit sa ii acorde incredere a douazeci si una oara, caci increderea implicita in natura umana este insasi esenta credintei', scrie Yogananda in cartea sa, 'Autobiografia unui yoghin', intr-un capitol in care descrie relatia sa cu Mahatma Gandhi. E placut sa ne amintim astazi despre un lider politic (spiritual) unic in istorie, pe care ar fi putut sa-l imite toti liderii lumii si, daca ar fi facut-o, cu singuranta vietile miliardelor de oameni de pe planeta ar fi purtat pecetea celor mai inalte valori ale existentei. Desi as vrea sa vorbesc astazi despre 'increderea in natura umana, ca esenta a credintei', vreau sa spun ca agitatia, respectiv criza de identitate, de repere, de bani, de valori, de sperante si de iubire, ce par sa patineze nestingherite prin lumea de azi, fac, totusi, un taram fertil pentru aparitia unui mare lider, de talia lui Mahatma Gandi. Asa cum cele mai frumoase flori rasar in mal si cele mai inalte spirite au aparut tocmai din solurile dizgratioase ale manifestarilor umane, cum marii sfinti si iluminati ai lumii s-au ivit din cenusa celor mai grozave suferinti si prabusiri, in experienta sociala se aplica acelasi principiu al inaltarii. Este de asteptat ca aceasta criza adanca, ce pare sa ne bulverseze ca popor, ca entitate universala chiar, nu-i altceva decat o prabusire a falsitatii, a ignorantei si a inconstientei colective, pe ruinele careia se vor naste lideri noi, constructii sociale noi si, nu in ultimul rand, un om nou. Toate acestea nu sunt posibile, insa, fara credinta, in forma ei de incredere repetata, insistenta in natura umana, asa cum spunea Gandhi. Lipsa de incredere, atat de evidenta in viata sociala de azi, pare sa umble ca un parazit, ca un virus insolent si gaunos printre familii, prin relatiile dintre copii si parinti, printre prieteni, pe scena politica si pe la slujbele noastre de zi cu zi. Gandhi ne spune ceva ce nu stim si nu intelegem pentru ca nu intelegem natura realitatii si a creatiei; nu-i atat vina celui necinstit, a adversarului care ne-a amagit; ceea ce lipseste este increderea noastra in nobletea fiintei umane si in puterea ei de a se corecta. Esecurile naturii umane sunt firesti; cand devenim constienti ca eroarea nu-i nemuritoare si-i mai dam o sansa si inca una adversarului care greseste, ne inaltam in propria constiinta, acolo unde increderea nu-i doar o punte catre schimbare, ci insa si puterea care-o genereaza. Fara increderea in partenerul de viata nu poate fi conceput cuplul, caci el se destrama sub presiunea suspiciunii, a indoielii, a temerilor si a nesingurantei. Fara constiinta increzatoare, credinta ia forma fiecarui dubiu si a oricarei suferinte din noi, iar lumea si miscarile ei urmeaza aceste tipare ale credintei in dezastru. Gandhi ne-a spus ca increderea in natura umana buna este conditia transformarii acestei lumi in una mai buna. Fie ca-i vorba despre societate, politica, familie, cuplu, copii, prieteni sau orice alta relatie umana, avem nevoie sa ne consolidam propria incredere. Daca ne lipsesc liderii buni, daca oamenii de calitate par sa fi disparut din preajma noastra, daca suntem prea agitati si raul pare sa tropaie violent pe asfaltul experientei, avem sa ne vindecam 'increderea proprie' dupa reteta spirituala a lui Mahatma Gandi.