Resimt uneori prezenta mea in aceasta pagina, cu scrieri referind la intamplari lipsite de importanta pentru tara, dar importante pentru cei care le traiesc, ca pe o nepotrivire.
Tara arde si baba se cheaptana - zice un proverb. Tara se cutremura pe scara Richter, se cutremura si in sondajele preelectorale, lumea e zguduita de seisme, mai mult de atat nu se poate, spun oamenii dupa fiecare stire, care le taie respiratia de rea ce e, iar eu povestesc cum se cutremura patul, cand plange un copil.
Oricat de proasta e o stire de interes general, cititorul poate fi sigur ca maine va avea parte de una si mai naucitoare. Se poate, prin urmare, mai mult decat cel mai mult, cand e vorba de un necaz. La fel cum se poate si mai putin decat cel mai putin, atunci cand e vorba de pensie, de salariu, de mijloacele traiului zilnic.
Ca si mine, cititorii isi socotesc probabil intamplarile vietilor lor necajite si plicticoase ca pe niste nepotriviri cu evenimentele. Evenimente care si cand nu sunt coplesitoare, tot par a fi. Ca de exemplu candidaturile unor saltimbanci la Presedintia Romaniei. Pentru ca si ele contin un mai mult decat cel mai mult, desi par comice. Si, prin urmare, pasabile. Candidaturile acestea contra naturii, pentru Presedintie si Parlament, ale unor semeni cu grave probleme de caracter, de biografie, de limbaj, de instructie si de tribunal, oricat de distractive pot sa ne para pe moment, dovedesc ca e posibil un mai rau decat cel mai rau. Sa ne trezim, prin prelungirea pana peste poate a veseliei noastre electorale, cu un sef de stat dement.
In ultimii ani ai lui Ceausescu, Telejurnalul televiziunii debuta zilnic cu vizitele lui de lucru. Sau cu alte vesti din Cabinetul unu. Prima pagina a ziarelor ii publica zilnic portretul. Cand se intampla ca primul cetatean al Romaniei sa nu aiba o agenda de interes national, la Sectia de presa a CC al PCR avea pregatite tot felul de aniversari fortate, precum 128 de ani de la revolutia din 1848 sau 113 ani de cand s-a dus Badea Cartan la Roma. Pus in pagina intai, acolo unde lumea era deprinsa sa vada fotografia tovarasului, chipul lui Balcescu avea aceeasi functie inhibitoare: romanii trebuiau sa-si amane grijile si gandurile zilei pentru alta data. "Cum - parea sa-i reproseze romanului prima pagina a Scanteii - acum, cand sarbatorim 113 ani de cand marele nostru calator Badea Cartan a trecut muntii, te-ai gasit tu sa ceri mancare si caldura?!! Esti nebun, omule? Nu vezi ca exista in fiecare zi ceva mult mai important pentru tara decat crezi tu ca e important pentru tine? Ce-oi fi vrand, sa scriem despre un fapt marunt si personal, cum ar fi acela ca iti mor copiii de foame, cand marea Revolutie de la 1848 priveste intreg poporul, ba chiar si strainatatea?".
Plecat pentru cateva zile departe, i-am dat un telefon ingrijorat unui prieten, in tara, sa-mi spuna de ce a abandonat Stolojan cursa electorala. "Copiii ti-s sanatosi -
m-a intrebat autoritar amicul - , te simti bine acolo unde esti? Mai da-l incolo pe Stolojan. Nu e el, e altul. Important e ca tu si toti ai tai sa fiti sanatosi. Vezi-ti de Romania ta personala, ca de asta de aici se ocupa Consiliul Europei, America, Banca Mondiala, FMI-ul, Mosadul, KGB-ul, SRI-ul, Guvernul si Dumnezeu". "Nu-s cam multi?", am intrebat. Si am insistat: "Nu-s prea multi?". "Maine - mi-a raspuns - vor fi si mai multi. Niciodata insa destul de multi, ca sa mai fie loc si pentru parerile tale."
Citește pe Antena3.ro