Băsescu reprezintă România la reuniunea de la Bruxelles-nu putea rata prilejul.De fapt,e una dintre ultimele modalităţi prin care arată că mai există politic şi are influenţă.Disputele pe tema reprezentării la reuniunea Uniunii Europene ridică o problemă fundamentală:care-i, de fapt ,politica noastră în raport cu autorităţile europene?Avem un proiect de ţară ,pe termen rezonabil,privind evoluţia noastră în cadrul acestei construcţii politice?Se pare că nu.Polemicile din ultimele zile arată că din acest punct de vedere stăm extrem de prost.Băsescu zice că e dreptul lui dar apare nedumerirea :cu ce mandat?Nu ,zice politicianul de la Cotroceni,nu trebuie să ne expunem strategia în public.Atunci ,el decide pentru ceilalţi şi nici măcar guvernul nu ştie cum va negocia preşedintele.E o interpretare abuzivă a Constituţiei dar şi un efect dezastruos al disfuncţionalitaţilor apărute în relaţiile dintre instituţiile statului.Şi ,dacă ne gândim bine, relaţiile cu Uniunea Europeană,sânt gestionate de partea română cam după ureche şi în funcţie de interesele politice interne.Să luăm de pildă faimosul Mecanism de Cooperare şi Verificare(MCV),o formulă care ,iniţial,îşi propunea să monitorizeze reforma justiţiei.Fără ca multă lume să-şi dea seama,faimosul “mecanism”a devenit atât de stufos că acum condiţionează tot ce ţine de România,inclusiv aderarea la spaţiul Schengen.Nici o legătură între una şi alta dar acum sântem amânaţi,printre altele ,şi pe motiv de MCV.Cum se face că această condiţionare,improvizată pe parcurs,nu a avut o reacţie pe măsură din partea autorităţilor române?Prostie?Probabil.Ignoranţă?Tot ce-i posibil,mai ales că România duce o acută lipsă de oameni pricepuţi în stufoasa şi greoaia legislaţie comunitară.Adică,la toate nivelele,nu prea ştim despre ce e vorba pentru că nu avem o expertiză comună privind directivele care vin de la Bruxelles.Şi în tot acest timp toate palierele statului român,de mulţi ani,sînt angrenate într-o acerbă luptă pentru putere.Altă problemă fundamentală a României:absorbţia fondurilor europene.Ne lamentăm că avem cel mai scăzut randament al acestei absorbţii.Explicaţia curentă şi extrem de convenabilă în bătălia politică este că în România există atât de multă corupţie că cei de la Uniunea Europeană sunt nevoiţi să sisteze o mulţime de programe.Aşa e dar cred că această explicaţie nu e deloc suficientă chiar dacă ea satisface nevoia noastră istorică de a ne auto-denigra.Şi dacă vom constata că aceste programe de finanţare sunt condiţionate atât de nerealist că accesarea lor devine ,la un moment dat,imposibilă?De ce n-am accepta ideea că o absorbţie redusă,mai ales în vremuri de criză,reprezintă o variantă convenabilă pentru marii donatori ai Uniunii Europene? S-ar putea să constatăm că ,în ciuda mândriei noastrenaţionale ,sunt alţii mai şmecheri ca noi.