x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mare vânător, mare drujbist

0
Autor: Nicolae R Dărămuş 31 Dec 2011 - 21:00
Mare vânător, mare drujbist


Asa cum merg lucrurile, nu m-ar mira ca intr-o buna zi sa citesc in presa despre cel mai mare druj­­bist al lumii. Foarte probabil ca individul va fi ara­tat publicului pozand glorios langa un copac ba­tran, retezat si gros cat inaltimea "sportivului", care tine in mana o foarte moderna drujba. Astazi, cand performanta nu mai prea are de a face cu mo­rala, talentul si abilitatile omului, cand banii im­pun "performerul" si, deopotriva, ciudatenia "recordului", ipoteza celui mai mare drujbist al lu­mii nu imi pare absurda.

Premergator, "specialistii" silvici platiti vor um­bla prin padurile lumii, spre a gasi arborele-gi­gant, il vor masura, nota pe GPS si il vor raporta su­periorilor. Contra cost si in conditii de maxima si­gu­ranta si confort, firma organizatoare va trans­por­ta pana la poalele copacului pe bogatasul care ii va oferi cel mai bun pret iar acesta, inarmat cu un ferastrau mecanic de ultima generatie, va dobori colosul, dupa un formal instructaj de protectie a muncii.

Va urma taierea unei felii circulare din arbore – cat mai spre baza acestuia, unde grosimea este maxima – si atarnarea acesteia pe peretele locuintei sau pe cel expozitional. Medaliile nu vor intarzia. Tot contra cost, reporterii si fotografii vor roi admirativ in jurul individului care va simti, in sfarsit, ca este "deosebit". Apoi, in interviuri, va vorbi despre riscurile la care s-a expus in salbaticie, caci oricand ar fi putut fi strivit de caderea tulpinii si va declara ca este gata sa doboare – la figurat si la propriu – un nou record. Bineinteles, la o alta specie vegetala. Va vorbi cu emfaza despre faptul ca drujba sa de campion nu se injoseste cu fagi, mesteceni, salcii, meri si pruni – care sunt pe toate drumurile, fiind accesibili drujbistilor de rand –, el cautand numai specii rare, aflate pe cale de disparitie in tinuturi exotice.

Intre timp, "specialistii" vor fi fost luat deja drumul codrilor, spre a descoperi un nou ma­tu­sa­lem verde, demn de moarte sub mana calaului de elita. Faptul ca, de la o vreme, arborii-record vor fi tot mai subtiri si mai rari nu va conta. Intotdeauna un trunchi va fi mai gros decat majoritatea celorlalti, chiar daca, cu timpul, el nu va intrece dimensiunea omului sau a piciorului sau. "Cel mai mare" – arbore mort, drujbist, campion – va exista si va fi scos in lumina reflectoarelor, desi el va fi tot mai mic.

Dovada incontestabila ca exact asa merg treburile o fac vanatoarea comerciala actuala, "performanta" si exponentul viu al acesteia: "marele vanator". Exact dupa canoanele descrise, la aceasta ora mai mult decat oricand in istorie, imbogatitul – dornic de a fi diferit decat gloata banalilor din Top Forbes 500 –, plateste si este purtat in fata victimei pe care o ucide cu o arma tare si, obligatoriu, scumpa. Intre el si munteanul din vechime care – din necesitate si cu frica-n san –, prin zapada sau tina, lua urma vierului sau a ursului, tragand asu­pra lor cu flinta "capsiera" ce scuipa plumbii imprecis si riscant, diferenta de performanta este uriasa. Dupa cum tot uriasa este si diferenta dintre arivis­tul cu arma si braconierul taran de azi, cel care isi face pusca in beci, "la pila" si vaneaza, manat de pri­mitiva patima si nevoi spre a aduce – la o casa pa­u­pera, de cele mai multe ori – un mistret din care nu iroseste nici copitele.

In ambele situatii, plebeul sarac este barbat fa­ta mondenul plutocrat care ucide purtat pe brate, se lauda in gura mare si "merge mai departe", spre un cont bancar si mai si, ce-i asigura cum­pa­ra­rea unui trofeu cinegetic si mai si. Elefantul, leul, le­o­p­ardul, puma, jaguarul, antilopele si bivolul Africii, ursul alb, ursul grizzly si cerbul sunt prin­tre spe­ciile mereu ravnite si ucise de el care, de de­par­te, dispretuieste iepurele si vanarea acestuia. El "practica" strict la "vanat mare" si o spune ra­spicat; ca sa se stie cu ce fiare are el de a face si, mai ales, spre a informa publicul despre virilitatea sa. Aceasta fiind si corolarul enumerarii armelor posedate, toate "de firma", avand calibre si preturi mari. Instalatorul meu este vanator. Are o singura pus­ca, veche, cu tevi "lisse", juxtapuse. Mai mult o tine in dulap, sub lacat. Iese rar, la iepuri, "ca dintr-astia-s multi". O face de vreo doua-trei ori pe an. Fara arma l-am intalnit insa adesea, haladuind prin paduri si pe margini de rau. Ascultand, vazand. Ii rad ochii atunci cand imi povesteste de culorile frun­zisurilor, de ce vietati i-au iesit in cale. Imparte sal­­­baticiunile in doua categorii, pe criterii personale, estetice si de vanitate, in care gingasia, maretia si vigoarea fapturilor primeaza. De aceea merge la ie­­puri, dar n-ar slobozi glontul, Doamne fereste, intr-un cerb, o caprioara, un urs sau in cocosul de mun­­te. "Cum sa omori asa ceva?! Ii pacat de neiertat! Si apoi, ce sa faci cu ele? Le strici degeaba" – sunt argumentele sale. Ascultandu-l, intelegi lesne ca diferenta dintre cei doi vanatori nu o fac doar banii.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de