„Marx împotriva lui Keynes”

Eaton atacă în principal ideea că intervenționismul ar fi în măsură să pună capăt „blestemului” capitalist al succesiunii ciclurilor creștere - recesiune. Evident, se raportează la aceste cicluri ca la un dat fundamental al capitalismului, respingând explicația clasic-liberală că însuși intervenționismul e cel care stimulează ciclurile boom-bust și dă semnale greșite.

Pe de altă parte, Eaton remarcă foarte bine, pe urmele lui Marx, că status-quo-ul politico-economic e caracterizat de crony-capitalism, în care o elită restrânsă, susținută politic de stat, restrânge libertatea și concurența și se îmbogățește în detrimentul societății.

Evident, autorul nu vede în asta o pervertire a capitalismului, ci esența sa în acel stadiu istoric: „După câte se pare, una dintre cele mai importante trăsături ale dezvoltării capitalismului monopolist în ultima vreme constă în aceea că o clică restrânsă de magnați financiari are posibilitatea să folosească în așa fel aparatul de stat și bancar încât să reducă valoarea banilor și să ridice nivelul general al prețurilor”.

N-ai cum să nu te uiți la cum arată astăzi bilanțurile marilor bănci centrale, bursele și inflația și să nu-i dai dreptate, chiar dacă îi respingi remediile.

O altă observație se referă la inconsistența pozițiilor keynesiene mainstream, actuale și astăzi, cu privire la ecuația libertatea comerțului-protecționism: „Teoria keynesiană susține, așadar, că taxele vamale, mașinațiunile valutare, controlul asupra comerțului și celelalte măsuri similare ale «războiului economic», oricât sunt de puțin recomandabile din punctul de vedere al propășirii mondiale, ar fi totuși pe deplin raționale și nicidecum absurde (cum susțineau economiștii burghezi dinaintea lui Keynes). (...) Vedem încă o dată cum teoria keynesiană încearcă să dea o explicație rațională practicii monopoliștilor (și anume folosirii puterii de stat pentru a promova interesele monopolurilor prin protecționism comercial, măsuri de control valutar etc.) și cum se străduiește, în același timp, să se îndepărteze cât mai puțin cu putință de teoria ortodoxă, înfățișând «comerțul liber» ca pe un ideal universal totdeauna îndepărtat, dar dorit”.