Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La sfarsitul fiecarui an capatam tot felul de agende. Notam in ele tot ceea ce altcumva ar trebui sa tinem minte. Papetariile ofera o multime de alte facilitati promemoria. Poti sa crezi ca, oricat de incarcata ti-ar fi ziua, toate acestea si inca multe gadget-uri ii dau mintii tale un timp de odihna. Lucrurile nu stau chiar asa.
Toate cate ajuta apar pe piata nu ca sa ne curete creierul de informatiile cu viata scurta, ci, din contra, pentru ca memoria nu mai face fata navalei informatiilor, pentru ca creierul nostru refuza sa mai stocheze. E de inteles ca multe dintre disfunctiile mai noi ale mintii noastre n-au cum sa capete un diagnostic. Tot ce-i prea mult produce niste reactii carora nu le lipseste aproape nimic ca sa se cheme maladii. Eu, de exemplu, nu mai vreau sa retin adrese. Seamana intre ele chiar si cand sunt foarte diferite. O lume de adrese! Reclamele comerciale se impun ca un infinit de adrese. Locurile unde trebuie sa fim la ore dinainte hotarate sunt si ele adrese. Retin din start prima jumatate a unei adrese, dar si pe ea scurta vreme. Plec cu sotia de acasa, stiind unde trebuie sa mergem, dar cand suntem in preajma locului imi dau seama ca n-am memorat a doua jumatate a adresei. Au fost si cazuri cand a trebuit sa ne intoarcem acasa.
O alta disfunctie "la zi" a mintii ar putea fi un gen de lene de protectie. Nici pentru aceasta medicina n-are inca un nume. Sunt sunat bunaoara intr-o chestiune care ma intereseaza, mi se dau datele de contact, insa eu sunt mai tot timpul cu gandul aiurea si, cand sa plec, imi dau seama ca nu stiu unde. Si macar daca mi-as da intotdeauna seama de indata ce ies pe usa, insa realizez ca merg in necunoscut tarziu, si ca numarul de telefon, care mi-ar fi util, a ramas scris pe ceva, pe un ziar aflat la indemana cand conversam. Ramane de vazut daca e vorba despre oboseala normala a neuronilor, dupa o folosinta indelungata si stresanta, ori despre una dintre noile sminteli specifice generate de era informatiei.
Intr-o vreme cand uitam ceva ma apucau toti dracii, dar azi privesc situatia cu mult umor, de parca nu mi se intampla mie, ci altora. Probabil ca si dublul acesta al fiintei e tot o consecinta a erei informatiei. Mi-a crescut mare un eu, care altfel ar fi ramas pitic. Chiar mai mare decat eul principal, de moment ce imi vine sa rad si cand pierd bani sau oportunitati.
Cu navala atator tehnologii, care ne pun mintea la treaba altfel decat ne-a deprins genetica si la categorii care, tot genetic, nu obisnuiau sa trudeasca din greu cu ea, blocajele de toate naturile sunt inevitabile. Nu-i departe ziua in care se va impune si o medicina pentru lumea computerelor. Daca nu cumva ea chiar fiinteaza, dar n-o stim toti. Oricum, necazurile s-au inmultit, iar unele sunt la vedere.
