Menajera lui Barosso

In ligheanul politicii dambovitene au mai fost zvarlite niste rufe care adie vartos a subsuori si alte incheieturi. Nenorocirea este ca mizeriile de la Bucuresti put pana departe, ceea ce obliga fetele sulemenite din cancelariile europene sa strambe din nas. Conflictul nostru cu igiena de la Bruxelles s-a dezvelit hidos cu prilejul avansarii unui nume de comisar european. N-am nimic nici cu Vosganian, nici cu Orban. Am ceva insa cu domnii Basescu, prezent ca personaj central in toate conflictele din ultimii ani, fie ele politice sau mondene, si Tariceanu, care si-a incordat inutil muschii de ata. Am ceva cu supradotatele noastre servicii secrete, care revin abundent in prim-plan, obligate la o convietuire zgomotoasa cu seful statului.

Inteleg de la distanta de la care privesc aceste evenimente ca domnii Basescu, Tariceanu si, acum, Saftoiu, noul sef al spionilor, au pus-o impreuna de-un agent in casa lui Barroso. Spionul, conform tidulelor oficiale, e necalificat si, in consecinta, ageamiu in materie de tras cu urechea. Pai, ce ne trebuia noua un spion bleg langa Barroso, cand de ani in sir ii face patul si il vizioneaza in pijama o menajera romanca? Daca femeia nu e deja colonel, domnii mai sus citati puteau apela la ea ca la sursa cea mai autorizata. Am cules informatia de la un diplomat european care n-avea, cred, nici un motiv sa ma minta. Barroso, conform acestuia, este incantat foarte de menajera. Odata, cica ar fi zis ca nu e nevoie sa vina in Romania, fiindca stie tot despre tara noastra, de la obiceiuri, feluri de mancare si pana la peisaje de la guresa lui colaboratoare cu matura si polonicul. Femeia este din Ardeal si a functionat pana acum ca un ilustru mesager, cu influente infinit mai puternice decat cele ale plictisitorilor nostri ambasadori. Barroso n-ar renunta in ruptul capului la serviciile femeii. "Spionul" roman e, care va sa zica, in casa presedintelui Comisiei Europene. Activati-l, daca asta va e pofta, plantati-i microfoane in coada maturii si microaparat de pozat in facaletul de intins coca. Veti avea procentul de branza din compozitia micului dejun al demnitarului si poze cu mai-marele european in izmene si papuci.

Sa ne intoarcem insa la rufele noastre. Am inteles, tot de la distanta la care ma gasesc, ca domnul Stolojan nu mai este consilier prezidential. Fals! Pai, daca nu e consilier prezidential, ce cauta, in toate imaginile pe care le vad la televizor, demn ca o cobilita, mereu in spatele presedintelui? In ce calitate participa domnul Stolojan, negustor de hoteluri, la ungerea sefului pedist al armatei? Apoi in ce calitate, dupa ce a dezmintit de atatea ori interesul construirii unui nou partid, pe care sa-l amestece in toate aluaturile politicii sale conflictuale, vorbeste domnul Basescu atunci cand indeamna electoratul sa priveasca spre platforma Stolojan? Constitutia? Vorba pentru altii inventata.

Acum cateva zile s-au implinit 20 de ani de la moartea lui George Apostu. Eugen Ionescu lauda cu entuziasm Cristii lui Apostu, pe care il considera al doilea mare sculptor roman dupa Brancusi. Cioran a scris despre acelasi urias artist cu o generozitate pe care nu i-o mai intalnim in alte pagini. Nici o televiziune nu s-a aplecat asupra evenimentului. Pe zece canale vad aceeasi imagine cu un soldat care a murit in Irak acum sase luni. Comemorare, colegi care-l plang. Apoi din nou Becali, biftecuri de 17 ani in jupe invizibile, academia abundenta a dialogului de gang. Opera lui Apostu asteapta sa fie redescoperita si asezata, eventual, intr-un Bucuresti orfan de monumente. A auzit insa domnul Videanu de sculptorul care starnea entuziasmul lui Cioran? Domnul Basescu, pe cand era primar, nu auzise. Apostu a fost in ultimii ani de viata consumati la Paris un excelent comisar european. Din marmura se fac si statui. Primarul general cunoaste doar varianta pavajului.

In exclusivitate pentru Jurnalul National