Moţiunea de cenzură : 1, X sau 2?

Moţiunea de cenzură pare un joc de loto pronosport, deschis oricărui rezultat: 1, X, 2. Dar dacă mă găndesc la milioanele de euro puse in joc, aş miza mai degrabă pe X, adică varianta de egalitate intre adversari, cu impărţirea banilor şi a posturilor.

In ciuda angajamentului ferm al PSD in a depune o moţiune de cenzură impotriva guvernului, sunt in continuare serioase indoieli privind acest demers politic.

Primul semn de intrebare, subliniat de unele comentarii şi declaraţii, e acela că moţiunea va fi intr-adevăr depusă. Aspectul cred insă că a fost lămurit, pentru că avem un angajament ferm al conducerii PSD reunită săptămăna trecută. Nu cred ca social-democraţii să fie atăt de inconştienţi incăt să-şi incalce propriile angajamente, luate in direct la televizor. Ar fi pentru ei un gest fatal.

Al doilea mare semn de intrebare este dacă moţiunea va trece. Nu e nici o indoială că parlamentarii PD votează pentru demiterea guvernului Tăriceanu 2. Am chiar indoieli că la votul secret al moţiunii, Hrebenciuc şi prietenii săi din partid vor vota impotriva liberalilor, alături de care se simt bine in aranjamente de tot felul. PD ar putea da, procentual, mai multe voturi pentru moţiune decăt o vor face insăşi social-democraţii. Şi asta pentru că dintr-un lider preţuit şi aplaudat in 2004, copreşedinte al defunctei Alianţe Dreptate şi Adevăr, Tăriceanu a devenit cel mai mare duşman al democraţilor. Dar nu pentru că aşa găndesc liderii, membrii şi simpatizanţii acestui partid. Ci pentru că aşa a ordonat preşedintele de drept al PD, Traian Băsescu. Dacă nu ar fi existat acest personaj distructiv, dar foarte popular, probabil PD şi PNL erau şi acum bine mersi impreună, sufocănd PSD cu măsuri liberale şi o economie performantă.


Principala problemă a democraţilor este că nu au identitate. PD inseamnă Băsescu şi atăt. Dacă măine, Doamne fereşte, moare preşedintele, Partidul Democrat se duce pe tobogan. Nici unul din politicienii de vărf ai acestui partid nu are curajul să imprime o linie proprie acestui partid. E de inţeles că nu o fac acum, cănd sunt pe val. Dar viitorul poate fi incert şi destinele se vor lega in continuare de o singură persoană. PD inghite şi bune şi rele din alipirea trup şi suflet cu preşedintele. A fost alungat de la guvernare, are deja problema resurselor financiare pentru alegerile numeroase ce vin. Din păcate, contabilizează şi toată polarizarea anti-Băsescu de pe scena politică. Adică ar putea fi şi ei izolaţi pe nedrept ca efect al politicii tensionate, profund necooperante şi de-a dreptul duşmănoase a lui Traian Băsescu.


Repet, acum e bine, au un scor fericit in sondaje. E plauzibil insă ca, in ciuda unui procent bun, să nu dorească nimeni o alianţă cu ei pe viitor. Şi asta nu din cauza lor. Pentru că PD este un partid modern, cu oameni la vărf realmente rezonabili şi capabili majoritatea.


Buba e la şeful statului, care le este şi lider in continuare. Pericolul mare pentru PD este să aibă cel mai bun rezultat la alegerile ce vin şi să rămănă in opoziţie.
Intorcăndu-mă la moţiunea de cenzură, spun că PSD va avea probleme interne serioase, dar şi in raport cu electoratul, dacă nu este capabilă să dea jos acest cabinet. Imaginea impotenţei politice va dăinui mult timp in mass-media şi in comentariile adversarilor, alături de cea a unui partid corupt. Nu contează dacă sunt adevărate sau nu aceste percepţii. Ele există, trebuie luate ca atare şi eventual combătute eficient.


Cei mai mulţi comentatori avizaţi spun că adevărata problemă a PSD incepe după răsturnarea guvernului. Ce va face atunci? Varianta cea mai plauzibilă e un nou guvern cu PNL, avănd drept miză posturile ministeriale deţinute in trecut de PD. PSD intră astfel in arenă, are acces la fonduri pentru alegeri şi e mediatizat pe măsura unui partid aflat la guvernare. Nu mai puţin important e de subliniat că, aşa cum ii ştim, greii PSD ii vor domina pe copiii de mingi ai PNL. Ceea ce intr-un an cu miză electorală incărcată nu e puţin lucru. Nu contează dacă prim-ministru va fi Geoană, Tăriceanu sau altcineva. Semnătura unui ministru al Economiei sau a şefului ANAF, oameni PSD, e mai grea ca orice.


Restul variantelor rămăne in picioare, dar in plan secund. Respectiv o eventuală colaborare PSD-PD după alegeri, anticipate sau nu. Aici e o ecuaţie cu mai multe necunoscute şi ele ar trebui rezolvate de cei care trag spre această alianţă. Din ambele partide.


Pentru ca variantele să fie complete, moţiunea ar putea genera o criză politică de proporţii, cu o singură soluţie: anticipate. La acestă căruţă vor trage puternic PD şi liderul lor, Traian Băsescu. Nu se ştie dacă la anul vor mai avea 38%-40% şi vor să valorifice acum tot. Cine e mai puternic işi va impune varianta.


Moţiunea de cenzură pare un joc de loto pronosport, deschis oricărui rezultat: 1, X, 2. Dar dacă mă găndesc la milioanele de euro puse in joc, aş miza mai degrabă pe X, adică varianta de egalitate intre adversari, cu impărţirea banilor şi a posturilor.