Evenimentele din calendarul UEFA i-au lasat din nou in recreatie pe romanasi. Meciurile de baraj pentru calificarea la turneul final al Euro 2012 au abandonat fotbalul romanesc intr-o gospodareala interna pe care ne-am pus-o la cale dupa putinta si nevointa. Nationalii s-au mai verificat oleaca prin extraordinar de amicalele meciuri cu Belgia si Grecia. Fotbalul a fost, in aceste intreprinderi, putin rau de tot. La vorbareala, in schimb, am luat viteze taifunice. Fiindca, nu-i asa?, ai de tund frunza fara decont nu pot sa priceapa de ce nu poate Victor Piturca sa faca bici din molozul de fundul curtii.
Claca organizata de sedentarii fotbalului pe tema nationalei cheltuieste savantlacuri de toata fala. Selectia, titularizarile, asezarea echipei de-a lungul, de-a latul si pe diagonala, schemele de evitare a accidentarii stangului de catre dreptul si alegerea directiei de atac starnesc controverse care foreaza adanc in prostia omeneasca. Foreaza, de fapt, acolo unde resursele noastre par a fi inepuizabile. Si de aceea nu inteleg de ce vine un Dan Petrescu sa strice acest festin al reprosurilor. De ce vine Dan Petrescu sa turteasca fesul revoltatilor printr-o observatie frusta, observatie care s-ar traduce prin "de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere". Iar amestecul lui Dan Petrescu in vorba lunga pare si mai al dracului atunci cand el creeaza dilema. Adica, de unde n-ar avea nici Dumnezeu dreptul sa ceara? De la fotbalul nostru cel cotonog sau de la docentii care-si forteaza priceperea aiurea?
Dezbaterile pe tema echipei nationale, oricat de ofertante ar fi ele, nu pot confisca in totalitate scena pauzei competitionale. Mai ales acum, in perioada in care Adrian Mititelu se dovedeste a fi intr-o verva deosebita. Mai ales acum, cand Adrian Mititelu se incadreaza in peisajul de fala al fotbalului cum nu se poate mai bine. Personal, chiar sunt tentat sa marturisesc, cu recunoscuta vinovatie, ca l-am subapreciat nedrept pe falitul patron al Universitatii Craiova. Am gresit cu repetitie atunci cand l-am pozitionat la mare distanta fata de bagarea in seama. Fiindca, iata, a sosit vremea ca Adrian Mititelu sa demonstreze ca, oricat de stramta i-ar fi priceperea, are totusi in subordine multi ascultatori. Altfel nu s-ar putea explica audienta de care se bucura emanatiile mititeliene. Altfel nu s-ar putea explica usurinta prin care un ignorant reuseste sa dea dictari febrile unor ignoranti si mai si, acestia din urma numindu-se uneori chiar ziaristi. Zice Mititelu ca rata-mpunge si ratoii din presa se si reped cu cornu-n gard, mugind a multumire pentru un asa furaj. Nici justitia nu-si mai afla rostul. Tot Mititelu este cel care arunca pe piata verdictele definitive si irevocabile. Iar bugetarii dreptului nu mai au decat menirea de a pune strat deciziilor lui Mititelu.
Nationala si Adrian Mitelu au, in aparenta, legatura doar cu prefectura. In realitate insa, temele respira prin acelasi furtun. Am ajuns sa avem nationala pe care o avem, deoarece in fotbal activeaza indivizi de teapa lui Adrian Mititelu.