Neaşezări

● Pe ecran s-a ivit o fatuca putin sarita de majorat. Vorbeste in limba de lemn a globalizarii, pompos si sterp. Mi se strepezeste auzul de atata enor­mi­ta­te goala. Ma uit mai atent si dezleg misterul, sta scris pe o manseta a te­levizorului. Individa este "expert", nici nu are importanta in ce anume, ca toti sunt asijderea. Cand o fi reusit pus­toaica sa adune atata cunoastere si experienta intr-un domeniu, ca sa emita opinii? Ce mai moda trasuchia­ta a nascocit democratia anilor din ur­ma! Moda "expertilor" si a "consi­li­e­rilora" cu pampers! Auzi, si nu rar, dim­potriva, ca ministrii sau alti stabi pe bani publici sunt consiliati de tineri abia iesiti de pe bancile facultatii. Te crucesti, nu alta, deoarece nu sunt in sta­re sa pricep ce i-ar putea transmite un astfel de puber sefului sau. Cum sa te lasi sfatuit de un imberb care n-are habar nici de el insusi? Sfetnicii ar trebui sa fie racolati dintre insii ajunsi excelente in profesia lor, dintre competentele care n-au avut ambitii de marire administrativa si politica. Dintre truditorii anonimi ai ministerelor si institutiilor publice, nu din ciurda absolventilor cu cas la gura. Din pacate, nu se intampla astfel, si anomalia praseste prozeliti cu ghiotura, o cere politica de partid. Fiindca, "Politica, draga Costica, e moartea noastra!", vorba lui Cezar Petrescu.

● "Un ticalos te domina intotdeauna, pentru ca, fata de el, tu ai ceva in plus: scrupule", marturiseste undeva Gabriel Liiceanu. Si cata dreptate are! Spatiul public de la noi e doldora de ticalosi, de brute lipsite de scrupule. S-au inmultit cu viteza aiuritoare si cred ca avem cea mai mare productie de lichele pe cap de locuitor! Postcomunismul a scos din noi ceea ce era mai urat, infestand o societate si asa bolnava. Canaliile au pactizat intre ele, s-au imprastiat in fiecare institutie centrala si locala, si de acolo conduc prigoana impotriva bunului simt. Teroarea instaurata de agresivele secaturi este nimicitoare pentru tara, mai ales ca se folo­sesc de valorile democratiei. Sufra­giul uninominal le gratiaza orice crima, le promoveaza si le face invulnerabile. Ofensiva lor violenta i-a marginali­zat pe scrupulosii de vocatie sau pe cei de conjunctura. I-a infricosat definitiv, silindu-i sa se retraga la marginea societatii. Iar maginea inseamna infrangere, e capatul de drum, sfarsitul...

● Deunazi, omul de cultura Andrei Plesu a acordat un interviu ziarului Adevarul. Zicerile sale sunt de-o subtilitate memorabila si, zau!, marturisirile cu pricina ar trebui dezbatute in scolile si asa pustii ale patriei. Daca mai exista orele de dirigentie, rostul lor asta ar fi, sa-i invete pe micii cetateni sa gandeasca, sa-i apropie de ideile generoase ale spiritelor binecuvantate cu har. Fostul surghiunit de la Tescani este, dincolo de crezurile-i politice – de le-o avea! ?, o minte sclipitoare si lucida, sofisticata. Intr-un peisaj "confuz si neasezat", parerile unui intelectual imprastie cat de cat intunericul, il alunga si presara samanta luminii. Speranta ca cineva e in stare sa surprinda si perspectiva, indepartarea. "Mi se pare ca in Romania lipseste tot mai acut bunatatea inimii", remarca filozoful cu detasarea fiintelor de ivoriu. Dar bunatatea de care pomeneste lipseste tuturor, nu numai noua, rumanilor. Capitalismul care se incapataneaza sa ne ab­ru­tizeze pana la salbaticie nu si-a propus niciodata sa aseze pe tarabele negustorilor "bunatatea inimii". Putem discuta insa de un pragmatism al inimii, nicidecum de cumsecadenie, iar "daca esti cumsecade de unul singur, ajungi la by-pass". Ori la depresie, si de aici la sinucidere, cum se tot intampla in "Romania vesnicei tranzitii". Atii devin nostalgici, fiindca stanga "se spala mereu de pacate", e "frageda", ca orice ideal neconsumat in intregime. In rest, "ceea ce trebuie evitat in politica este sa te indragostesti", ne avertizeaza, nu fara temei, ex-consilierul prezidential, amantul de lux al atator guvernari. Avertismentul e valabil in Occident, banuiesc, nu si in Romania pasiunilor, a visceralitatii politice. Pai, ce politica e aia rationala si rece? Romanul, nedezbarat vreodata de "complexul marginalitatii si provincialitatii", nu stie sa faca politica decat indragostindu-se monstruos si imoral. Ba de punga partidului sau a stapanului, ba de feluritele demnitati publice, ba de vreo gasca aducatoare de gologani... Dezdragostirea e pe masura, "sucar si scandal", ca sa-l citez pe euro-Gigi din Pipera. Am trait atatea indragostiri si divorturi politice in douzazeci de ani, incat privesc altcumva la valorile stangii "reimprospatate" si "necompromise".