Sunt mulţi care se plâng că în România nu mai e business şi că unul dintre principalele avantaje competitive ale ţării, adică forţa de muncă foarte bine calificată, dar lipsită de pretenţii financiare, a cam dispărut. Mulţi, scârbiţi, au plecat prin alte părţi unde sunt apreciaţi, respectaţi şi plătiţi mai bine. Alţii şi-au găsit deja un rost stabil aici. Cert e că devine frustrant de greu să găseşti resursă umană de calitate în România. Sunt şi mai mulţi cei care se plâng că în România nu mai e business pentru că paranoia e în floare, pentru că nimeni nu mai semnează nimic, pentru că administraţia e blocată, pentru că nimeni nu mai e capabil sau dornic să-şi asume nimic, pentru că lipseşte iniţiativa, aceasta fiind înlocuită cu teamă, nesiguranţă (politică, juridică, economică) şi inacţiune. S-a furat atât de mult şi de generalizat, încât poate că un moment de respiro, de „reset”, e binevenit. Doar că dacă acesta mai dureză mult, efectele sunt cel puţin la fel de devastatoare. Plângerile şi temerile de mai sus au o explicaţie fizică, una care ţine de cel de al treilea principiu al mecanicii. Pe scurt, e vorba despre faptul că orice acţiune creează, simultan, o reacţiune de aceeaşi amploare, dar de sens contrar. Nimic nu explică mai bine dezechilibrele interne decât principiul lui Newton. Corupţie şi furt public există, din păcate, cam la toate nivelurile, peste tot pe glob, România nu e o excepţie. Doar că la noi amploarea sistemică a fenomenului a depăşit orice imaginaţie. La un moment dat s-a spus STOP. Şi a început reacţiunea. Conform definiţiei, aceasta e de sens contrar şi are aceeaşi intensitate. Crima a fost exagerată, s-au comis abuzuri, s-a furat şi s-a înşelat dincolo de extreme. Motiv pentru care şi prezenta reacţiune se manifestă la fel. În lipsa unor organisme de autocontrol funcţionale, e imposibil să nu apară abuzuri, justiţie selectivă şi multe victime colaterale. Sistemul nostru va redobândi starea de echilibru doar când nu o să ne mai punem atât de multă cenuşă în cap şi când vom respinge nesiguranţa şi neîncrederea. La un moment dat ne vom linişti şi atunci va fi din nou business. Sper doar să mai trăim şi să prindem şi noi momentul.