Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Domnișoara Perfecțiune, adolescentă cu privirea senină și înaltă, pur și simplu Zeița alintată de o lume întreagă, a demonstrat în premieră că, în gimnastică, nota 10 nu este doar pentru Dumnezeu, este în lada de zestre a poporului român ca imaginea adolescentei mândre și sigure pe ea, căreia doar la cântarea imnului și ridicarea tricolorului pe cel mai înalt catarg îi flutura un zâmbet pe fața de copil. Nadia Comaneci, care și acum este primită cu aplauze pe unde se duce, ca simbol al recordurilor greu de atins, și-a iubit mereu patria. Nu rezistă la depărtare - în Statele Unite, acolo unde locuiește - mai mult de câteva luni și dă o fugă până acasă declarând răspicat că-i datorează foarte mult României. De altfel, și căsătoria cu campionul american Bart Conner a făcut-o tot în București, alegând drept nași cuplul prim-ministrului Adrian Năstase.
Moldoveancă sentimentală, Nadia nu-și uită nici Oneștiul natal, nici românii, nici colegele de gimnastică, dar iată trei istorisiri ale Nadiei, mai puțin știute, în care relatează că doar niște minuni au salvat-o de la moarte în copilărie. „La naștere, s-a constatat că pe creștetul capului aveam o pungă mare de lichid amestecat cu puroi. Medicii nu știau ce să spună, scoteau lichidul infectat cu seringa, dar el se refăcea repede. Pronosticul supraviețuirii mele era un semn de întrebare și, atunci, bunica a sfătuit-o pe mamă să încerce ca la noi, în religia ortodoxă, să mă ducă la Biserică. Mama, povățuită de bunica, m-a trecut peste gardul Bisericii Ortodoxe de 3 ori și, miracol, punga cu lichid infectat a dispărut”.
Apropo, Nadia recunoaște iarăși, împreună cu familia ei, că este româncă creștin-ortodoxă dărâmând diversiunea ungurească cum că sunt neam de maghiari și pasămite, ce aberație, numele Comăneci se scrie cu K. „Doamne ferește!”, zice Nadia, „niciunul dintre noi nu știm să vorbim ungurește și toate obiceiurile noastre au fost de creștini-ortodocși”.
O altă încercare periculoasă prin care a trecut Nadia, povestită tot de ea. Era o furtună puternică, când ea avea 2 ani, părinții se grăbeau să umble la acoperișul îngreunat de gheață, acoperit de furtună și pe ea au dus-o cu pătuțul modest în bucătărie. Alergând să sprijine acoperișul, tatăl a avut inspirația venită de la Dumnezeu de a trece prin bucătărie și a o lua în brațe pe fetiță.
Uluitor, după 5 minute, acoperișul s-a prăbușit peste bucătărie și, dacă Nadia n-ar fi fost mutată de tată, ar fi fost omorâtă de dărâmături.
Și a treia minune Dumnezeiască care a smuls-o din ghearele eventualei morți pe campioana mondială și olimpică. Ea avea 5 ani și trecea un pod vechi de lemn cu mama ei împingând căruciorul cu fratele mai mic. Nadiei i-a alunecat piciorul pe o scândură șubredă a podului de lemn și a căzut în apă. Mama țipa în culmea disperării. Dacă ar fi alergat să o scoată pe Nadia ar fi lăsat căruciorul cu fratele mai mic pe podul nesigur. Noroc că apa râului nu era mare și micuță învingătoare, Nadia, la numai 5 ani, a ieșit singură pe mal. Pe fruntea marii campioane Nadia Comăneci, soarta a scris apăsat, mereu, „Victorie”!
Citește pe Antena3.ro
