Noi studiem, nu gândim

Socialiștii consideră că cele mai important factor în economie este munca, liberalii - capitalul, iar monetariștii: banii.

Ce se întâmplă însă când un profesor expune la curs că munca e primordială și studentul, la examen, răspunde că ar fi capitalul? Adică, atunci când cadrul didactic arată că un muncitor primește un salariu ce reprezintă mărfuri ce pot fi produse în trei zile, dar el lucrează pentru ele cinci, pentru că două constituie plusvaloarea patronului, însă studentul vine să spună că diferența dintre leafă și profit e că proletarul primește bunuri prezente și antreprenorul bunuri viitoare? Va trece el oare examenul?

Dar dacă e chestionat, tot în cadrul unei probe orale sau scrise, ce contează mai mult într-o economie, cantitatea de bani de pe piață sau cea de bunuri și servicii? Ce e mai bine să zică?

Dacă spune că bunurile și serviciile, deoarece banii sunt doar un mijloc de schimb pentru acestea, este foarte probabil să nu ia notă de trecere. Asta fiindcă i s-a predat că statele se află în capcana lichidităţii din cauza prăbuşirii cererii agregate, care exercită presiuni pentru reducerea preţurilor (deflaţie). Când preţurile scad, rata dobânzii reale (diferența dintre rata nominală și inflaţia anticipată) creşte, împovărându-i pe cei cu datorii. Din această cauză, investiţiile şi consumul se reduc şi producţia scade. Și pentru a evita mărirea ratei reale, băncile centrale micşorează rata nominală a dobânzii la zero.  

În fine, poate că marea legătură dintre matematică și economie e aceea că dacă un elev ori un student vine cu o soluție alternativă celei pe care s-a priceput cadrul didactic să-l învețe la ore aceasta nu-i bună numai și numai pentru că profesorul refuză să se gândească la ea, dar are privilegiul să pună note.