Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Exista multe standarde pentru aprecierea gradului de civilizatie al unei societati. S-a vorbit despre cantitatea de sapun folosita anual, despre libertatile cetatenesti, despre calitatea invatamantului.
Despre capacitatea de a construi sosele bune, despre puterea de a da poeti si filozofi importanti. Dar eu cred ca unul dintre criteriile cele mai sensibile, care practic nu da gres niciodata, este felul in care, intr-o societate, femeia este privita si se priveste pe sine. Din acest punct de vedere, mai mult decat din toate celelalte, lumea romaneasca e una primitiva cu asupra de masura. Poate ca economia noastra o sa se acomodeze, cat de cat, in timp, cu cea europeana. Poate-o sa invatam mai multe limbi straine si-o sa renuntam la proverbiala noastra smecherie. Dar atata vreme cat nu respectam femeia de langa noi ca pe noi insine n-am facut nimic si nici n-o sa facem.E inutil sa vin cu exemple din viata de zi cu zi, oricat ar fi de "picante" sau de revoltatoare. Cu cat cobori mai mult in Romania profunda (care-ncepe dincolo de limitele unei mici lumi manierate si nu exclude nici universitari, nici ministri, nici alti oameni cu scoala si pretentii), cu atat sarcasmul impotriva femeii este mai mare. Vorbim azi cu oroare despre antisemiti si despre cei care mananca unguri pe paine, dar acestia sunt in Romania o (periculoasa) minoritate. Pe cand cei ce dispretuiesc femeia, care ii neaga tinuta morala sau intelectuala, care-o exclud sistematic din spatiul public sunt larga majoritate a romanilor de amandoua sexele. Nu rasismul sau sovinismul national sunt azi cea mai raspandita forma de discriminare, ci brutala sau discreta, instinctiva sau argumentata "stiintific" discriminare a femeii. Pentru omul de rand (intrati in vorba cu taximetristii, de exemplu), "femeia nu e om", "toate sunt curve cu exceptia mamei si surorii tale", femeia la volan e o calamitate etc. Pentru autoritati, de asemenea, femeile sunt cetateni de rangul al doilea: codul lor numeric personal incepe (ce simbol mai bun sa gasim?) cu cifra 2â¦
Ca orice ideologie, feminismul mi-e strain, desi ii recunosc necesitatea. In varianta lui radicala, el devine de altfel la fel de odios ca orice alt sovinism. Nu observ toate cele de mai sus dintr-un punct de vedere feminist, ci pur si simplu din perspectiva bunului-simt. Vad in jurul meu, pretutindeni, femei destepte si capabile care sunt impiedicate, pe nenumarate cai, sa reverse asupra noastra inteligenta si calitatile lor de organizatori.
Nu mai de mult decat la recentele alegeri un lucru a fost inca si mai clar decat faptul ca PSD-ul a pierdut pe toate planurile, si anume faptul ca femeile au pierdut pe toate planurile. Nu sunt un adept al PUR, dar faptul ca ei au trimis in lupta electorala femei (care au obtinut scoruri mici oricat de mari vedete ar fi fost) a fost un fapt care ar trebui apreciat la adevarata valoare. A fost un test pentru lumea romaneasca, picat cu brio de noi toti. De asemenea, esecul Ancai Boagiu in fata unui candidat, zic eu, mai sters se poate explica, macar partial, tot prin repulsia electoratului romanesc de a vota femei. Pe cand (ca sa fac si o comparatie) in cea mai civilizata zona a lumii, in tarile scandinave, procentul femeilor parlamentari si ministri il depaseste uneori pe al barbatilor. In concluzie, la recentele alegeri nu au pierdut doar candidatele femei, ci am pierdut noi toti o data cu ele. Nu avem in Bucuresti, si nici aiurea, primarite, si e mare pacat.
OK, veti spune, barbatii nu vor vota femei din orgoliu, e "firesc", nu-i asa? (doar acum cateva zile am auzit un universitar ca, daca l-ar injura un barbat, l-ar injura si el, dar daca l-ar injura o femeie ar bate-o pana n-ar mai sti de eaâ¦). Dar de ce nici femeile nu voteaza semnificativ mai mult in favoarea candidatilor femei? Fiind mai numeroase decat barbatii, n-ar fi logic sa-si impuna vointa? Raspunsul e simplu: intr-o lume construita pe inegalitate, grupurile subordonate tind sa-si insuseasca ideologia grupurilor dominante si sa se vada pe sine asa cum sunt vazute de acestea. Femeia, in Romania, se vede pe sine cu ochii barbatului, are foarte putina stima de sine si se considera ea insasi incapabila sa faca fata in spatiul public.
Citește pe Antena3.ro
