x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nu e peşte ca stavridul şi echipă ca Rapidul

0
Autor: Florin Condurateanu 26 Mai 2020 - 07:10
Nu e peşte ca stavridul şi echipă ca Rapidul


Când trenurile au trecut de macazul decisiv şi se îndreaptă fără nicio „erată” spre Gara de Nord, călătorii iau contact cu cea mai mare poartă feroviară a ţării, observând lozinca „afişată” pe peretele tribunei a doua a stadionului Rapid, unde domină porunca „Nici o masă fără peşte”! Nimeni n-a dezlegat secretul legăturii dintre crăpcean, biban, hamsii cu patima miilor de suporteri ai vişiniilor, cu spiritul inegalabil al fanilor echipei de înflăcărat inimii, dar şi de rupt inimi din Giuleşti.

Folclorul a rămas întipărit cu cimilituri de genul: „Nu e peşte ca stavridul şi echipă ca Rapidul” sau „Ţâră, Goanţă şi cu Gheară, cel mai bun atac din ţară”, culminând cu strofa imnului Rapidului născut din harul lui Adrian Păunescu: „Suntem peste tot acasă, porţile ni se deschid, nu-i echipă mai frumoasă, mai iubită ca Rapid!”.

Un portar plin de goange şi plonjoane antigravitaţionale ca Rică Răducanu Tamango, care e unicul portar din lume prins în ofsaid, nu putea să apară decât în Giuleşti. Nicăieri nu se puteau etala broderiile spectaculoase ale duo-ului Nichi Dumitriu - Ion Ionescu decât sub Podul Grant, nu putea fi decât rapidist cuplul de fundaşi Culae Lupescu - Dan Coe decât în preajma depourilor de locomotive, stoperul de oţel Dan Coe spânzurându-se într-un WC public după ce fugise în Germania.

Un asemenea „magnet” cu lipici la zeci de mii de oameni nu putea să nu atragă politicienii însetaţi de popularitate, actorii îndrăgiţi de public, mulţi abonaţi la meciurile cu palpitaţii din Giuleşti. Mircea Lucescu, clasat pe primele locuri în ierarhiile mondiale, a adus titlul de campioană la Rapid, l-a urmat şi fiul remarcabil Răzvan Lucescu. Nu s-au ascuns că sunt rapidişti prim- ministrul din primii ani de după Revoluţie, Nicolae Văcăroiu, stătea în tribună Mircea Geoană, acum numărul 2 în NATO, adus de prietenul George Copos.

Capriciosul patron Copos a pătruns şi el în strigături: „George Copos, tu ne eşti Berlusconi din Giuleşti”, de a ajuns şi la puşcărie pentru viaţa tumultuoasă a Rapidului. A luat loc în tribunele din Grant şi Băsescu, dar el nu renunţa la statutul de suporter al Stelei. Ţineau cu Rapidul: Florian Pittiş, Mitică Popescu, Dan Grigore. Răsfăţaţi ai scenelor, au format şi Clubul Aristocratic al Rapidului.

Ploua şi ningea în tribuna din Giuleşti peste vedeta filmului românesc Colea Răutu. Dezamăgit uneori de hachiţele vişiniilor, nu le cânta „hei, coşar, coşar”, ci îi mustra: „zarzavagiilor!”. Şi azi continuă năzdrăvăniile cu farmec de Grant, antrenorul, rapidistul pursânge Pancu, care este dat afară şi, după trei săptămâni, este numit preşedinte al Rapidului! 

 

 

Citeşte mai multe despre:   rapid

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de