Nu fura! Guvernul deţine monopolul!

În primul trimestru din 2009 au fost disponibilizaţi din mediul privat peste 200.000 de angajaţi, cam câte locuri de muncă se creaseră oficial din 2000 şi până în septembrie 2008. Iar dacă în comunicatele de presă ale marilor companii nu regăsim nici un sfert din acest total înseamnă că cei mai mulţi oameni care-şi pierd locul de muncă provin din întreprinderile mici şi mijlocii.

Da, dar ştiţi ce le sugerează ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea, IMM-urilor care încă n-au tras obloanele şi n-au pus salariaţi pe liber: "Dacă nu poţi plăti nici măcar 500 de euro la stat, anual, închide!". Cu alte cuvinte, cei care au supravieţuit crizei urmează să fie "eutanasiaţi" de stat cu impozitul minim pe cifra de afaceri.

Şi în timpul în care societăţile private vor fi constrânse să dea afară un număr şi mai mare de angajaţi, statul joacă după alte reguli în întreprinde­rile sale. Întrebat dacă noul impozit "forfetar" se va aplica şi companiilor statului, Pogea a răspuns: "Firmelor de stat, nu. Dimpotrivă, încurajăm statul!". Iar premierul Emil Boc chiar încearcă să acumuleze capital politic prin evitarea concedierii bugetarilor: "Puteam avea soluţia să dăm afară 5% din personal, care ar însemna un procent foarte important de oameni care şi-ar fi pierdut slujbele, dar am ales soluţia să menţinem locurile de muncă şi să realizăm creşteri salariale... ".

Din declaraţia lui Boc şi atitudinea lui Pogea se înţelege limpede că Guvernul nu intenţionează să reformeze cheltuielile publice pentru a ajunge şi deficitul statului sub 3% din PIB, aşa cum este estimat să scadă cel al sectorului privat. Executivul doar încearcă să majoreze veniturile bugetare pe seama unei "curbe de sacrificiu" impusă companiilor ce nu pot face presiuni politice sau sindicale.

Cu riscul ca, pe termen lung, o astfel de abordare să echivaleze cu sinuciderea economică. În măsura în care 70% din PIB se formează în sfera IMM-urilor, cu cât fiscalitatea distruge mai multe întreprinderi mici, cu atât devine mai redusă baza de creştere economică şi, implicit, de creare de locuri de muncă.
Dar s-ar putea ca pe Guvernul Boc să nu-l intereseze această perspectivă, pentru că, dacă "misiunea" sa e doar aceea de a organiza şi finanţa alegerile din acest an, şomajul rezultat din "sacrificarea" întreprinde­rilor mici şi mijlocii devine problema viitorului Exe­cutiv. Nici Cabinetul Tăriceanu nu şi-a manifestat preocuparea pentru ziua de mâine, din moment ce mi­nistrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, când a fost întrebat de unde are bani să majoreze pensiile, a răspuns: "Din PIB!". Acum veniturile vârstnicilor şi ale bugetarilor nu mai au din ce PIB să crească, dar nu se apucă nimeni să-l tragă la răspundere.

Poate ne spun însă străinii ce e de făcut. Întrebat cum comentează afirmaţia fostului preşedinte al Băncii Centrale Europene, Wim Duisenberg, potrivit căreia "tentaţia politicienilor de a recurge la măsuri monetare care să aducă rezolvări temporare pe seama afectării perspectivelor economice pe termen lung este tot timpul prezentă", profesorul Patrick Minford - unul dintre strategii Guvernului Thatcher - a răspuns: "Efectul pe termen lung este doar o inflaţie mai ridicată". Din fericire - continuă el - "astfel de politici populiste sunt mai rare în zilele noastre decât în trecut", pentru că "evoluţia culturii economice a populaţiei a impus ca în din ce în ce mai multe ţări să se creeze aranjamente instituţionale care să limiteze controlul politicului asupra politicii monetare şi a deficitului fiscal". Mai rare în restul UE, dar nu şi în România, care seamănă, ca atitudine a clasei politice, mai degrabă cu statele din spaţiul ex-sovietic. Iată că a venit momentul ca societatea civilă să reacţioneze şi la noi.