Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce au ridicat osanale creşterii economice bazate pe consum din import, ignorând complet avatarurile grave ale acesteia, de la completa dezarticulare a economiei la extrema vulnerabilizare externă, menestrelii castelului de nisip al consumului fără producţie, importurilor fără exporturi, al hipermarketurilor fără fabrici şi maşinilor fără şosele, aproape amuţiseră de îndată ce, în contextul crizei, gogoaşa creată de această creştere economică, neasimilabilă organic de economie, s-a dezumflat mai abitir tocmai în acele zone în care artificiala creştere pompase mai cu sârg.
Când se credea că viaţa însăşi le venise de hac cântărilor lor searbede, menestrelii cu pricina au scos din nou capul. Au găsit o altă aiureală spre care îşi îndreaptă cântările. Mă rog, o aiureală adaptată zilelor noastre! Nu mai cântă creşterea economică - indiferent dacă rea sau bună, dar totuşi creştere -, ci pur şi simplu scăderea scăderii economice! Vezi Doamne, economia ar fi început să-şi revină. Dar nu pentru că ar fi reînceput să crească, ci pentru că ar scădea mai puţin. Delirul acesta a demarat chiar în vară, când, prin forţarea statisticilor, s-a renunţat să se mai raporteze rezultatele economice din 2009 la rezultatele economice din perioadele corespunzătoare ale anului 2008 (trimestrul I la trimestrul I, trimestrul II la trimestrul II). S-a tot încercat să se impună o altă raportare, comparându-se nu iarna cu iarna şi vara cu vara, ci vara cu iarna, pentru că "ieşea" mai bine! Concret: scăderea PIB-ului în trimestrul II 2009 - care constituia -8,8% faţă de trimestrul II 2008 - ar fi fost un rezultat pozitiv, pentru că a reprezentat o scădere mai mică prin comparaţie cu cea produsă în trimestrul I 2009! Perseverându-se pe această linie, se spune acum că tendinţa pozitivă se prelungeşte: căderea în continuare a PIB-ului în trimestrul III 2009 reprezintă chiar o performanţă, căci este mult mai mică decât cea înregistrată în trimestrul II 2009. Se trece cu vederea că scăderea în curs de peste trei trimestre este de peste 7%.
Cu alte cuvinte, se caută a se acredita o bazaconie: ieşirea din recesiune nu s-ar mai consemna prin creşteri peste zero ale activităţii economice, ci prin scăderi mai mici. Păi, potrivit acestei abordări, România are perspective frumoase: poate scădea economic în continuare, totul este să o facă într-o proporţie mai mică! Ne aşteaptă vremuri minunate: în trimestrul IV s-ar putea ca scăderea economică să fie şi mai mică decât în trimestrul III, prin însuşi nivelul scăzut la care se raportează. În statistici, fenomenul este cunoscut sub numele efectul de bază. Rezultatele pot părea cu atât mai bune, cu cât baza de raportare se află mai jos. În trimestrul IV, menestrelii pot cânta aria scăderii scăderii economice chiar şi prin raportare la situaţia din urmă cu un an, căci, dacă pentru primele trei trimestre baza din perioadele corespunzătoare ale anului 2008 era a unor creşteri de PIB, pentru trimestrul IV baza de raportare este jos din cauza faptului că deja din trimestrul IV 2008 începuseră prăbuşirile generate de criză.
Impactul unei atitudini pe baza unor asemenea bazaconii de interpretări este nefast. În loc de a te pregăti pentru ceea ce este mai rău, astfel încât să nu-ţi fie decât mai uşor dacă lucrurile nu merg chiar aşa de rău, mizezi fals pe un bine pe care îl aştepţi degeaba pentru că nu ajunge să vină niciodată! Şi de fapt te tot împrumuţi ca să faci faţă şi produci astfel un rău mai mare decât răul în sine.
Experienţa a fost trăită concret în anul de criză 2009. Din motive electorale, dar cel mai probabil şi din incompetenţă, toată clasa politică românească, şi nu numai partea ei aflată la guvernare, a tot pus pe masă minciuni peste minciuni: ba, la început, că peste România criza nici nu va veni, ba, mai apoi, că va avea dimensiuni reduse şi va fi depăşită mai repede decât în alte ţări etc. Rezultatul concret a fost construirea unor bugete nerealiste, bazate pe himere, a căror execuţie s-a soldat mereu şi mereu cu un apel la noi credite, care au generat o îndatorare absolut funestă, pentru că s-a făcut de fapt pentru nimic - mai precis nu pentru investiţii din care să rămână ceva, ci pentru a se plăti pensii şi salarii, din care nu rămâne decât rambursarea cu dobândă! Adică doar costuri, ce se vor traduce începând de la anul în diminuări ale pensiilor şi salariilor, indiferent dacă întreprinse administrativ sau operate de piaţă prin devalorizări ale leului şi creşteri de preţuri.
Citește pe Antena3.ro
