O manipulare ordinara

Din partea celui care se pretinde a fi liderul unei Aliante intitulate Dreptate si Adevar, ar fi fost normal sa ni se spuna si motivele pentru care au fost secretizate aceste dosare sub pretextul securitatii nationale. Daca acum ele puteau fi desecretizate fara nici o problema, inseamna ca secretizarea lor a avut alte motive decat cele tinand de siguranta nationala. Au fost ele folosite de SRI pentru santajarea unor politicieni?

Ca si lupta impotriva coruptiei, careia i-a luat locul, spre satisfactia mafiotilor, care pot continua netulburati si harnici sa termine de furat ceea ce a mai ramas, lupta impotriva Securitatii apare tot mai limpede ca fiind un nou moment in campania prezidentiala de tulburare a apelor politicii romanesti, in asa fel incat suspiciunea de colaborare cu fosta Politie Politica sa cada asupra tuturor, unul singur ramanand viu si nevatamat: Traian Basescu.
O retrospectiva a evenimentelor ne confirma din plin aceasta concluzie.
Luni, 24 iulie 2006. CSAT se intruneste la Cotroceni pentru a discuta situatia creata de demisia celor trei sefi de servicii secrete.
La finele reuniunii, presedintele se adreseaza natiunii in direct la tv.
Nici o vorba despre motivele demisiei celor trei.
Nu e singurul motiv de uimire.
Desi CSAT s-a intrunit, potrivit Comunicatului dat de Cotroceni, pentru a discuta contextul in care un cetatean acuzat de terorism a putut s-o stearga din tara, vorbitorul in direct declara netam-nesam:
"S-a adoptat totodata o hotarare, la propunerea mea, ca toate dosarele de securitate nationala care apartin oamenilor politici din Parlament si pana la nivel local sa fie desecretizate".
Atat si nimic mai mult.
La vremea respectiva, cetatenilor scumpei noastre patrii, anuntul prezidential nu le-a spus nimic.
Cunoscatorilor le-a spus insa multe. In cateva randuri de la debutul mandatului, presedintele a vorbit de surprizele enorme pe care le va provoca desecretizarea dosarelor tinute de SRI sub cheie. Asta inseamna ca domnia sa stia deja secretele trecutului unor politicieni si jurnalisti, ramase departe de opinia publica timp de 16 ani. De ce n-a cerut presedintele ca aceste dosare de securitate nationala sa fie desecretizate din ianuarie 2005 sau macar din ianuarie 2006? De ce a cerut tocmai acum, la 24 iulie 2006, si nu peste o luna?
Ar fi fost normal ca in discursul din seara lui 24 iulie 2006 Traian Basescu sa raspunda acestor intrebari. Despre existenta unor informatii teribile in dosarele tinute la secret de SRI, sub motivul securitatii nationale, circulau de mai mult timp soapte prin redactii si cafenele. De fiecare data cand s-a reclamat desecretizarea acestor dosare, SRI a invocat exigentele securitatii nationale. Ce l-a apucat pe domnul presedinte sa propuna si sa impuna desecretizarea dosarelor intr-o sedinta a CSAT dedicata demisiei celor trei ca urmare a afacerii Hayssam? Disparusera peste noapte aceste exigente o data cu fuga Teroristului din Carpati? Daca da, de ce? Daca nu, ce motiv mult mai puternic a stat la baza initiativei lui Traian Basescu?
Dar nu numai atat.
Din partea celui care se pretinde a fi liderul unei Aliante intitulate Dreptate si Adevar, ar fi fost normal sa ni se spuna si motivele pentru care au fost secretizate aceste dosare sub pretextul securitatii nationale. Daca acum ele puteau fi desecretizate fara nici o problema, inseamna ca secretizarea lor a avut alte motive decat cele tinand de siguranta nationala. Au fost ele folosite de SRI pentru santajarea unor politicieni? S-a incercat de catre cei doi presedinti anteriori protejarea unor apropiati?

Refuzand sa explice romanilor motivele secretizarii, Traian Basescu a creat conditiile pentru ca toti cei ale caror dosare au fost secretizate sa fie suspectati de a fi intervenit la un moment dat in chip abuziv pentru ca ele sa nu fie trimise la CNSAS.
S-ar fi impus, de asemenea, ca Traian Basescu sa prezinte, in numele CSAT, lista completa a politicienilor ale caror dosare vor fi desecretizate, impreuna cu un program riguros de transmitere a lor catre CNSAS. Dat fiind ca unele dosare sunt de urmarit si altele de retea, ar fi trebuit sa se precizeze din start ce politicieni au dosare de urmarit si ce politicieni au dosare de retea.
S-ar fi evitat astfel lucrurile incredibile petrecute in aceste zile.
Opinia publica a aflat despre numarul de dosare din primul lot, despre numele politicienilor ale caror dosare au ajuns la CNSAS din presa. Care presa a difuzat de-a valma informatii exacte din surse, dezvaluiri ale unor politicieni, simple zvonuri sau chiar intoxicari.
S-a confirmat pana la urma ca CNSAS a primit un prim lot de 29 de dosare. De ce 29 si nu 30? Sau de ce nu 28 si jumatate? Ce alte loturi urmeaza sa vina si cand? Sunt intrebari la care nu raspunde nimeni din punct de vedere oficial. Creandu-se astfel conditiile pentru lansarea a tot felul de intoxicari menite a arunca suspiciunea asupra intregii clase politice.
Deconspirarea fostei Securitati a luat astfel notele stridente ale unei operatiuni de tip Securitate.