O noua paradigma

Slabiciunea cea mai mare a societatii civile se afla tocmai in dificultatea definirii acestui concept occidental. Definitiile nu lipsesc. Dimpotriva - prisosesc. Si tocmai asta face greu de obtinut un consens.

Ceea ce Aristotel numea "politike koinonia" avea sa devina in latina "societas civilis". In engleza termenii sunt fie "civil society", fie "public sphere", fie "third sector". Pentru unii, societatea civila inflorise bine pe la sfarsitul Evului Mediu, pentru altii se nastea o data cu Epoca luminilor.

Marx si Hegel caracterizeaza societatea civila drept "societate minus stat", in timp ce Gramsci este cel ce pozitioneaza societatea civila drept al treilea sector societal - "societatea civila se afla intre structura economica si stat, cu legile si restrictiile lui". Tocqueville este intrigat de "arta asocierii" dovedita de o America atat de tanara, cu atat mai mult cu cat, observa el, in ajunul Revolutiei Franceze "nu existasera zece francezi care sa se fi putut asocia pentru o cauza comuna".

Kant si Fichte, Hume si Ferguson, Paine, Hobes si Locke, urmati de Jean Cohen, Andrew Arato si Ralf Dahrendorf — spre a mentiona doar cateva nume - toti se lupta cu desenarea conceptului si importanta societatii civile. In ceea ce il priveste, Ernst Gellner nu poate fi mai explicit cand spune "no civil society, no democracy" - fara societate civila nu exista democratie.

Exista, ce-i drept, un numitor comun tuturor definitiilor incercate - "preconditia existentei societatii civile este un consens normativ al membrilor ei". In vreme ce societatea civila opereaza prin includere, pentru opusul societatii civile - societatea administrata - exista un alt modus operandi, excluderea. Societatile civile imature faciliteaza aparitia societatilor inchise. De aceea s-a spus ca totalitarismul este triumful societatii inchise asupra societatii civile. Contributiile teoretice ale lui Karl R. Popper si eforturile practice ale elevului sau George Soros raman fundamentale pentru evolutia societatii deschise.

Care este starea societatii civile astazi? Unii considera ca ea se afla sub un asediu feroce al societatilor inchise si al guvernelor centralizate. Altii cred ca, dimpotriva, societatea civila este mai infloritoare ca niciodata. Nu lipsesc voci care vorbesc despre un "spleen" al societatii civile, referindu-se la inclinatia acesteia din urma de a dezvolta o "sterila cultura a protestului".

De o buna bucata de vreme, analisti politici si sociologi mentioneaza necesitatea ca societatea civila sa isi recalibreze arsenalul atat de eficient in anii ’80 si ’90 ai secolului trecut. Cel mai frecvent sunt aduse in discutie doua concepte care au subminat "in mod eroic" regimurile totalitare europene - "A trai in adevar" (Vaclav Havel) si "Antipolitica" (Kyorgy Konrad).

Juan J. Linz si Alfred Stepan avanseaza urmatoarea idee - "Societatea civila etica reprezinta "adevarul", in vreme ce, intr-o democratie consolidata, societatea politica reprezinta "interese"". Mai mult, adauga ei: "Antipolitica este periculoasa pentru politica democrata. In noile democratii, efortul nu ar trebui sa mai fie de a trai in paralel cu puterea statului, ci de a cuceri si directiona puterea statului. In fapt, cele mai multe din valorile si discursul societatii civile etice, ce au fost atat de folositoare scopurilor opozitiei, sunt disfunctionale pentru o societate politica intr-o democratie consolidata."

Se recunoastem - o dezbatere nu dintre cele mai confortabile!