Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După cum îmi fac o datorie de conștiință din a scrie despre frumoasele fapte ale celor care dau o nouă tinerețe acestor meleaguri. Așa cum este recenta veste că edili urbei, bunul gospodar, primarul Ion Doldurea, au reușit să acceseze fonduri europene de 66,7 milioane euro care urmează să fie investite în realizarea unor ambițioase proiecte. Performanță căreia este de așteptat să i se adauge cele aproximativ 40 de milioane de euro pentru accesarea cărora au fost de au depuse proiectele.
Subiect despre care mă văd nevoit să revin cu alt prilej, fiindcă vreau să discut despre un alt subiect care, din păcate, are legătură cu orașul meu natal. Mă refer la faptul că a devenit publică sentința în cazul lui Gheorghe Dincă. Abject personaj supranumit „monstrul din Caracal” care le-a răpit pe Alexandra Măceșanu și pe Laura Melencu, doi copile despre care nici acum, la trei ani de săvârșirea faptelor, nu se știe dacă au fost ucise sau au fost traficate printr-o rețea infracțională cu care este foarte posibil ca acesta să aibă legătură.Caz despre care, încă de la început, am scris și eu, aici, în ospitalierele coloane ale jurnalului și iată că trebuie să revin.
Foarte adevărat, la prelungita incertitudine a contribuit în primul rând însuși Gheorghe Dincă, prin declarațiile incomplete și voit contradictorii pe care le-a dat pe parcursul anchetei. Dar, dacă vrem să spunem lucrurilor pe nume, adevărul este că o mare parte de vină o au și cei în sarcina cărora cădea cercetarea celor două cazuri. Între care se află, bineînțeles, acele cadre ale poliției locale care, deși fuseseră alertate de Alexandra Măceșanu- de trei ori!- care le dăduse și adresa imobilului unde se afla reținută, au așteptat până a doua zi dimineață pentru a interveni. Motivând, mai degrabă pretextând, că nu aveau mandat. Iar, după cum a reieșit din reconstituirea faptelor, ar fi vorba și despre un procuror care nu a fost de acord ca poliția să intervină, deși, în asemenea situații, legea o permite.
Este de înțeles interesul cu care familiile celor două copile și, în solidar cu ele, opinia publică au așteptat sentința. Sentință pronunțată, după trei amânări, de Tribunalul Olt, prin care Gheorghe Dincă, care fusese trimis în judecată pentru trafic de persoane, trafic de minori, omor calificat, viol și profanare de cadavre, a fost condamnat la 30 de ani de închisoare și să plătească familiilor victime peste 700.000 de euro. Sentință care nu este definitivă, ea putând fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la data pronunțării. Ceea ce cu siguranță se va petrece dacă ținem seama de declarațiile celor două familii și ale avocaților lor. Demers în perfectă concordanță cu exigențele unei justiții corecte, așa cum este sau, mai degrabă ar trebui să fie, justiția din România și pe care sunt convins că îl sprijină orice om de bună credință care așteaptă aflarea adevărului și pedepsirea vinovatului. Sau, dacă va fi cazul, a vinovaților!
Una dintre aceste categorice și temeinice analize aplicată pedepsei stabilite de judecătorii din Slatina fiind cea a lui Sorin Ovidiu Bălan apărută în Evenimentul zilei. Text în care autorul a reținut, în mod deosebit, o flagrantă contradicție în termeni care există în lista motivelor pentru care DIICOT l-a trimis în fața instanței pe Gheorghe Dincă. Este vorba despre faptul că, pe de o parte, individul este acuzat, de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, iar pe de altă parte, de omor calificat, viol și profanare de cadavre. „Păi ori le-a omorât( pe Alexandra Măceșanu și pe Luiza Melencu n.n.), ori le-a traficat”, scrie Sorin Ovidiu Bălan și nu pot să nu îi dau dreptate. Așa după cum îi dau dreptate și atunci când ne readuce în atenție o idee care a circulat cu o semnificativă frecvență încă de la declanșarea anchetei. Revenind, la rândul meu la câteva subiecte sensibile evitate sau eludate de către cei care au efectuat ancheta și de împărțitorii de dreptate de la Tribunalul Olt. Mă refer la ipoteza că Gheorghe Dincă nu este doar un lup singuratic, un psihopat care acționa de capul lui. Dimpotrivă, sunt convins că ar fi trebuit să se cerceteze dacă el face parte dintr-o rețea de traficanți de carne vie căreia i-au căzut victime Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu. Rețea despre care se discută, iarăși cu o semnificativă frecvență, că ar avea terminale cu un cuvânt greu de spus unde trebuie. Suspiciune, la rândul ei, rezonabilă dacă luăm în calcul faptul că pe perioada anchetei au dispărut sau au fost distruse mai multe probe.
Acestea ar fi motivele care mă determină să mă alătur celor care consideră că, prin această sentință, Gheorghe Dincă devine vinovatul de serviciu, de fapt unicul vinovat. Urmând ca perioada de 30 de ani în care va sta întemnițat, precum și suma uriașă la care se ridică daunele pe care va trebui să o achite familiilor victimelor să se constituie în argumente–forte, inatacabile, că s-a făcut dreptate, așa că subiectul trebuie considerat închis. Acum sau după ce va fi judecat apelul.
Scriu aceste rânduri și nu pot să nu îmi aduc aminte că, tot la Caracal, prin anii 90 ai veacului nu cu mult timp încheiat, a făcut vâlvă cazul unui personaj, și el foarte dubios, care fusese arestat și cercetat de către oamenii legii. Atunci, nu puțini dintre concetățeni credeau că, date fiind relațiile sale sus-puse, individul nu va sta la răcoare mai mult de o săptămână. Se făcuse, însă, o lună și el era tot la răcoare, ceea ce punea lumea pe gânduri. Împrejurare în care singura explicație plauzibilă a dat-o hâtrul meu prieten, supranumit Papic: „O săptămână l-au ținut ca să spună și de trei săptămâni îl țin ca să tacă!”
Citește pe Antena3.ro
Schimbați ceea ce este de schimbat și, după asta, poate că mai discutăm…
