Alegerea ochelarilor nu este un moft. Ea se bazeze pe criterii medicale, fără a neglija şi latura estetică. Un ochelar trebuie să ofere confort purtătorului. Când un ochelar este necorespunzător, ochiul este chinuit, lăcrimează, e roşu. Dacă ochii arată chinuiţi înseamnă că dioptriile sunt greşite sau că executarea ochelarilor n-a respectat indicaţiile din reţeta stabilită de oftalmolog.
Se poartă ochelarii cu ramă mică. Dar rama trebuie să fie destul de mare pentru ca ochii să privească prin lentile.
Până la 40 de ani, examenul ochilor trebuie făcut cu aparatul refractometru. După această vârstă, examenul de stabilire a dioptriilor se face şi prin metoda subiectivă: citirea panoului cu litere şi numere agăţat pe perete.
După vârsta de 40 de ani, toţi avem nevoie de ochelari de aproape, de citit, presbiopia nefiind o boală. Nu e un defect de refracţie, ci tendoanele ochiului se relaxează. Ochiul nu mai schimbă curbura cristalinului. De aceea după 40 de ani, prin modificările fireşti ale curburii ochiului, toţi avem nevoie de ochelari cu plus, de citit.
Până la 40 de ani se poartă aceeaşi pereche de ochelari şi pentru aproape şi pentru departe. Cei care au fost din tinereţe miopi, la apariţia presbiopiei poartă mai târziu ochelari de citit. La miopie nu trebuie să existe o diferenţă între dioptriile celor doi ochi mai mare de trei. Dacă diferenţa de dioptrii între ochiul drept şi cel stâng este mai mare de trei, se impune purtarea unor lentile de contact. Nici un medicament, nici un produs naturist, nici o intervenţie chirurgicală nu stopează avansarea unei miopii progresive.