Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine crede că întâmplările care zdruncină stabilitatea României sunt jocuri ale hazardului suferă de miopie gravă. Am trecut prin evenimentele din decembrie ’89 ale căror dosare au rămas sub zăvorul secretelor de stat. Mişcările de la Târgu Mureş din martie ’90 şi violenţele mineriadelor au avut menirea să creeze premisele pentru spargerea unităţii statale şi lăsarea în funcţiune a cât mai puţine voci care să pledeze pentru unirea Basarabiei cu trupul istoric al ţării. A fost o minune că în anii de debut ai democraţiei România a rămas intactă. După un sfert de secol se reactivează scenariul demolării României. Ultime¬le luni din 2014 au reprezentat o confruntare nu doar pentru postul de preşedinte; miza principală a repre¬zentat-o îngroparea proiectului MARII UNIRI, propus de candidatul învins surprinzător. Destabilizarea coaliţiei proeuropene de la Chişinău a fost urmată rapid de demisia Guver¬nului la Bucureşti şi destrămarea majorităţii care avea ca liant interesul naţional. Un Guvern rarefiat de răs-pundere politică, intrarea partidelor mari sub teroarea grupurilor de manifestanţi, anihilarea liderilor cu barda doamnei Kovesi şi deciziile autiste de la KW Iohannis au pus România pe terenul alunecos al mecanismelor instituţionale de reac¬ţie anihilate. Instituţii naţionale sunt lovite zilnic după un program de bombardament mediatic. Sistemul financiar-bancar, sistemul de inter¬venţii în cazuri de urgenţă – pompie¬rii, spitalele de urgenţă – sunt acum demolate sub pretexte iluzorii de însănătoşire sau schimbări legislative. Veninul lipsei de încredere în Româ¬nia, în funcţionarea instituţiilor ei vita¬le, pus cu polonicul, mă face să cred că ordinul de luptă DEMOLAŢI ROMÂNIA a fost dat.
