Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aromate, gustoase, cu nume sonore si promitatoare, hribii, buretii, manatarcile, ghebele, zbarciogii, alaturi de galbenele si creasta cocosului sunt ciuperci comestibile. De partea cealalta a baricadei se afla ciupercile otravitoare sau cel putin periculoase pentru oameni, muscarita sau buretele sarpelui. Dintre cele un milion si jumatate de specii, doar a douazecea parte a fost identificata cu certitudine.
Se spune despre unii culegatori de ciuperci, amatori pasionati de zbarciogi, ca pleaca in cautarea acestora purtand cosuri foarte, foarte mici. Nu de alta, dar spera ca ciuperca sa nu le ghiceasca intentiile. Aceeasi ciuperca si-a cucerit o trista celebritate. Impreuna cu o garnitura de varza dulce a fost inclusa in meniul ultimei cine a pasagerilor de pe Titanic.
Uimitor de adaptabile, ciupercile de tot felul au reusit sa supravietuiasca pana si in ruinele centralei atomice de la Cernobil. Secretul, o productie marita de melatonina care le apara de efectul radiatiilor ionizante. Printre calitatile lor nutritive, posibilitatea de a inlocui sursele alternative de proteine din alimentatie, carne, oua, lactate.
Fara sa exageram, desigur. Compozitorul american John Cage a incercat, din motive economice, sa se hraneasca doar cu ciuperci. Cheltuielile casnice au scazut astfel spectaculos, dar dupa doar cateva zile de asemenea dieta Cage a fost internat in spital cu diagnosticul de malnutritie.
Un alt mare micofil, adica iubitor de ciuperci, a fost poetul japonez Matsuo Kinsaku, devenit
Matsuo Chuemon Munatusa si ajuns celebru ca Matsuo Basho. El scria despre diminetile in care iesea la cules, cu 'ceata care atarna ca rufele puse la uscat pe marginea drumurilor'.
Despre toate astea ne vorbeste o sincera iubitoare a subiectului, Eugenia Bone, care se ocupa aproape exclusiv de ciupercile comestibile si utilizarea lor, din cele mai vechi timpuri si pana in ziua de azi. Ramanea deschis si neacoperit domeniul ciupercilor mai mult sau mai putin periculoase pentru oameni. Intervine aici Mike Jay, autorul unui studiu care incepe, ca si multe altele, cu o poveste.
Citește pe Antena3.ro
In dimineata zilei de 3 octombrie 1799, un om sarac, cunoscut numai ca J.S., se plimba prin Green Park, in Londra, incercand sa adune niste ciuperci cu care sa-si hraneasca familia. La putina vreme dupa ce au mancat modesta fiertura, J.S. si copiii sai s-au plans de crampe, imagini fara noima, amorteala membrelor si au devenit confuzi, incoerenti. O fericita intamplare a facut sa treaca pe langa casa lor un medic, dr Everard Brande, care le-a acordat primul ajutor si mai apoi a publicat o relatare a cazului intr-una din publicatiile medicale ale vremii.
Pe langa aritmia cardiaca si midriaza, dilatarea excesiva a pupilelor, medicul a fost impresionat de unul dintre copii, Edward S., care nu inceta sa rada fara motiv. In scurtele pauze raspundea la intrebari fara nici o logica si era total dezorientat. Opinia lui Brande a fost ca are de a face cu caz de intoxicatie cu ciuperca de toamna Psilocybe semilanceata, cunoscuta in Anglia, dar considerata neotravitoare.
Era pentru prima oara cand ciupercile care contin psilocybina, un halucinogen puternic, erau mentionate intr-un context medical. A mai trecut un secol si jumatate pana cand Albert Hoffman, descoperitorul (sau inventatorul) LSD, a facut legatura dintre ciupercile halucinogene si derivatul de ergot.
Legate dintotdeauna de vise, fiinte supranaturale (spiridusi si zane), vrajitorie, substantele care pot provoca experiente neobisnuite sunt mentionate de Apuleius in 'Magarul de aur'. El vorbeste despre 'potiuni magice' cu efect instantaneu si greu reversibil. Carl Linnaeus, celebrul taxonomist si parintele botanicii, le clasifica in clasa 'Inebrianta', impreuna cu opiul, matraguna, canabisul si tutunul. Exploratorii, precum Joseph Kopek, descriu practicile samanilor din Kamceatka, utilizatori de asemenea substante. El este primul care s-a referit la efectele de lunga durata ale substantelor psihoactive.
In fine, Lewis Carroll o face pe Alice sa creasca si sa scada, punand-o sa guste dintr-o ciuperca. Asta ne aduce aminte de fenomenele de deformare a schemei corporale, a perceptiei propriului trup, sub influenta unor anume ciuperci. Sa fi fost oare autorul la curent cu folosirea drogurilor? Sa fie o aluzie faptul ca omida din Tara Minunilor fumeaza o narghilea? Putin probabil, onorabilul matematician era antialcoolic si nefumator.
Toate bune si frumoase, dar de ce sunt desconsiderate aceste criptogame? De unde oare vine expresia 'paguba in ciuperci'?
