Omul trebuie sa se pazeasca de om. De semenii tai trebuie sa-ti fie frica, muritorule, nu de Creator!
● N-a mai plouat de vreo doua luni. Seceta a parjolit campurile, le-a ars. Miroase a iarba coapta, a taciuni vegetali. Cerul s-a intomnat, dar ploaia nu se simte nicaieri. Sta pitita undeva si se lasa rugata, implorata. Isi asteapta paparudele care nu vor mai veni niciodata. Le-a pustiit soarele vremurilor noi, despuiate de traditiile pagane. S-au urnit procesiuni popesti, ca-n Evul Mediu, dar geaba. Un taran paseste greu prin tarana izlazului. Trambe de praf i se ridica in urma, aureolandu-l intrucatva. Cand ajunge la brazdele arate dupa seceris, se lasa ganditor pe vine si ia in palmele batatorite un glod trunchios. "Scartaie pamantul de uscat ce e", il aud tanguindu-se parca. Amandoi – glodul si taranul – isi jelesc soarta potrivnica. De-ar ploua peste ei...
● "Nu-mi este frica decat de Dumnezeu, de nimeni altcineva", se marturisesc intervievatii din stirpea spiritelor alese si nu doar. Ma revolta lipsa lor de intelepciune. Cum sa-ti fie teama de fatalitate, de predestinare? Tot ceea ce-ti daruieste sau iti ia Domnul, e scrijelit in cartea cerului, este inevitabil. Omul trebuie sa se pazeasca de om, de acolo porneste raul nimicitor. De semenii tai trebuie sa-ti fie frica, muritorule, nu de Creator! Ei mint si insala, ucid si violeaza, ei tradeaza in clipele de cumpana, Dumnezeu nu e in stare de asa ceva. Asadar, feriti-va de "fiarele" cu care impartiti biroul, strada si casa, nu mai cautati in sus pricinile nerostuirii voastre!
n "As scrie o carte despre mizeriile puritatii", noteaza Constanta Buzea in "Cresterul ghetarului". Ce minunatie e sintagma asta, auziti, "mizeriile puritatii"! Nici nu-mi trecea prin minte ca puritatea poate fi si mizera. Inteleg puritatea mizeriei, dar invers mi-e cu neputinta sa pricep, credeti-ma! Mare pacat, totusi, ca sensibila poeta n-a nascut inca aceasta carte.
● In acelasi jurnal, autoarea remarca, prin 1969, ca "Ni se fura timpul culturii. Felinele literare imbatranesc". Oare ce mai e de zis astazi, cand "timpul culturii" a fost scos definitiv din agenda publica? Cultura este ultima preocupare a guvernantilor, tot mai peltici in gandire. Cat despre norod, il vad ca pe un imens stomac ghioraind de foame... Infasurare nesfarsita de mate goale, roase de o teribila nesiguranta. "Felinele literare" de atunci, sunt fiinte simpatice, biete pisicute, pe langa sacalii postdecembristi, hamesiti din cale-afara.
● La Targu-Jiu, capii justitiei locale au inteles, inaintea celor de la centru, ca solemnitatea sedintei de judecata e incompatibila cu slapii si bermudele. Ori de cate ori poposesc la o instanta, dupa imprimavarare, am senzatia ca sunt pe peronul garii ori al autogarii. Insi in pantaloni scurti si maieuri, agresivi si nespalati, dudui mai mult dezbracate, sulemenite indecent, aducand in tribunal promiscuitatea bordelurilor. Afara, in lumea civilizata, tinuta e obligatorie in Casa Justitiei, cum e si in Casa Domnului si nu vad de ce la noi sa fie altcumva. Mult trambitata reforma – aia mica, fiindca cea mare n-are deocamdata o croiala – de aici ar fi sa plece, de la vestimentatia in solemnitate. In hainele de piata sau de plaja, justitiabilul va fi tentat sa se targuiasca si sa-si imagineze ca e in fata tarabelor cu barabule ori cu suveniruri. Pana sa invete sa respecte actul de justitie, romanii trebuie siliti s-o faca, inclusiv prin amenzi.
● O fetita a murit de dor la Arad. S-a trezit parasita de mama si a refuzat sa mai manance. N-au induplecat-o nici doctorii, nu-si mai gasea rostul in abandonarea lasa. Cum sa cresti fara sa fii iubita si mangaiata de cea care ti-a dat viata? Cum sa-ti explici dezertarea nascatoarei decat prin neiubirea ei? Micuta s-a hotarat sa moara si nimic nu i-a infrant vointa parelnic gracila. S-a stins visand ca mama i se va intoarce si-o va tine iarasi in brate. C-o va saruta pe obrajorii subtiati de dor si-o va duce de manuta la scoala. Sa vada si colegii ca nu e singura, ca nu e a nimanui, mititica! Da, se moare de dor, de dorul mamei mai ales, iar cine a fost copil n-are cum sa nu inteleaga crunta mistuire.