x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pasteluri de toamnă

0
06 Oct 2011 - 21:00
Omul trebuie sa se pazeasca de om. De semenii tai trebuie sa-ti fie frica, muritorule, nu de Creator!

● N-a mai plouat de vreo doua luni. Seceta a parjolit campurile, le-a ars. Miroase a iarba coapta, a ta­ciuni vegetali. Cerul s-a intomnat, dar ploaia nu se simte nicaieri. Sta pitita undeva si se lasa rugata, implorata. Isi asteapta paparudele care nu vor mai veni niciodata. Le-a pustiit soarele vremurilor noi, despuiate de tra­ditiile pagane. S-au urnit procesiuni popesti, ca-n Evul Mediu, dar geaba. Un taran paseste greu prin ta­rana izlazului. Trambe de praf i se ri­di­ca in urma, aureolandu-l intrucatva. Cand ajunge la brazdele arate dupa seceris, se lasa ganditor pe vine si ia in palmele batatorite un glod trunchios. "Scartaie pamantul de us­cat ce e", il aud tanguindu-se parca. Amandoi – glodul si taranul – isi jelesc soarta potrivnica. De-ar ploua peste ei...

● "Nu-mi este frica decat de Dum­nezeu, de nimeni altcineva", se mar­turisesc intervievatii din stirpea spi­ritelor alese si nu doar. Ma revolta lip­sa lor de intelepciune. Cum sa-ti fie tea­ma de fatalitate, de predestinare? Tot ceea ce-ti daruieste sau iti ia Dom­nul, e scrijelit in cartea cerului, este inevitabil. Omul trebuie sa se pa­zeas­ca de om, de acolo porneste raul ni­micitor. De semenii tai trebuie sa-ti fie frica, muritorule, nu de Creator! Ei mint si insala, ucid si violeaza, ei tradeaza in clipele de cumpana, Dum­nezeu nu e in stare de asa ceva. Asadar, feriti-va de "fiarele" cu care impartiti biroul, strada si casa, nu mai cautati in sus pricinile nerostuirii voastre!

n "As scrie o carte despre mize­riile puritatii", noteaza Constanta Buzea in "Cresterul ghetarului". Ce mi­nunatie e sintagma asta, auziti, "mi­zeriile puritatii"! Nici nu-mi trecea prin minte ca puritatea poate fi si mi­zera. Inteleg puritatea mizeriei, dar invers mi-e cu neputinta sa pricep, credeti-ma! Mare pacat, totusi, ca sensibila poeta n-a nascut inca aceasta carte.

● In acelasi jurnal, autoarea re­mar­ca, prin 1969, ca "Ni se fura timpul culturii. Felinele literare imbatranesc". Oare ce mai e de zis astazi, cand "timpul culturii" a fost scos de­finitiv din agenda publica? Cultura este ultima preocupare a gu­ver­nan­ti­lor, tot mai peltici in gandire. Cat despre norod, il vad ca pe un imens sto­­mac ghioraind de foame... In­fa­su­ra­re nesfarsita de mate goale, roase de o teribila nesiguranta. "Felinele lite­ra­re" de atunci, sunt fiinte simpati­ce, biete pisicute, pe langa sacalii postdecembristi, hamesiti din cale-afara.

● La Targu-Jiu, capii justitiei lo­ca­le au inteles, inaintea celor de la cen­tru, ca solemnitatea sedintei de ju­de­cata e incompatibila cu slapii si ber­mudele. Ori de cate ori poposesc la o instanta, dupa imprimavarare, am senzatia ca sunt pe peronul garii ori al autogarii. Insi in pantaloni scurti si maieuri, agresivi si nespalati, du­dui mai mult dezbracate, suleme­nite indecent, aducand in tribunal pro­mi­s­cuitatea bordelurilor. Afara, in lumea civilizata, tinuta e obligatorie in Casa Justitiei, cum e si in Casa Domnului si nu vad de ce la noi sa fie altcumva. Mult trambitata reforma – aia mica, fiindca cea mare n-are deocamdata o croiala – de aici ar fi sa plece, de la vestimentatia in solemnitate. In hainele de piata sau de plaja, justitiabilul va fi tentat sa se targuiasca si sa-si imagineze ca e in fata tarabelor cu barabule ori cu suveniruri. Pana sa invete sa respecte actul de justitie, romanii trebuie siliti s-o faca, inclusiv prin amenzi.

● O fetita a murit de dor la Arad. S-a trezit parasita de mama si a re­fu­zat sa mai manance. N-au induplecat-o nici doctorii, nu-si mai gasea ros­tul in abandonarea lasa. Cum sa cresti fara sa fii iubita si mangaiata de cea care ti-a dat viata? Cum sa-ti ex­plici dezertarea nascatoarei decat prin neiubirea ei? Micuta s-a hotarat sa moara si nimic nu i-a infrant vointa parelnic gracila. S-a stins visand ca mama i se va intoarce si-o va tine iarasi in brate. C-o va saruta pe obra­jo­r­ii subtiati de dor si-o va duce de ma­nuta la scoala. Sa vada si colegii ca nu e singura, ca nu e a nimanui, miti­tica! Da, se moare de dor, de dorul ma­mei mai ales, iar cine a fost copil n-are cum sa nu inteleaga crunta mistuire.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de