Pe adresa gazetei Cotidianul

Stimata Ioana Lupea, Chiar daca ma atrage mai mult presa interbelica, fie si pentru ca nu trebuie sa scot bani din buzunar ca s-o citesc, am urmarit si eu cu o oarecare atentie ce-au scris jurnalele de miercuri despre criza de la Evenimentul Zilei.

Despre persoana mea, intamplator amestecata intr-o tarata pe care n-o mananca nici porcii, pentru ca-i politica, s-au dat informatii corecte. Ziarele, chiar si cele care nu ma simpatizeaza, au reprodus fragmente din interviul meu pentru Mediafax prin care declaram ca n-am semnat nici un contract cu trustul Ringier. In acest context, nu mare mi-a fost surpriza sa citesc in Cotidianul, sub semnatura unei dudui pe care n-o cunosc in nici o ipostaza, nici macar in cea de purtatoare de fusta si nu de nadragi, o afirmatie care incepe cu "totusi":
"Totusi, in mediile de presa nu a fost nici un secret faptul ca Ion Cristoiu contactase, in ultimele luni, chiar oameni pentru noua echipa de la EZ dintre fostii sai colaboratori".

Departe de mine gandul de a va fi scris pentru a va semnala ca eu nu puteam contacta "chiar oameni", deoarece s-ar putea presupune, de-ar fi adevarat, ca eu as fi putut contacta si biele-manivele, de exemplu, pentru noua echipa de la EZ. Proprietatea cuvantului e o floare rara la jurnalistii romani, obligati sa transcrie zilnic agramatismele politicienilor, care, din cate se stie, se iau prin condei, ca SIDA prin fara prezervativ. M-a indemnat sa-mi intrerup lucrul la o carte si sa compun o epistola o insusire provenind din paranormal a prea iscalitoarei. Dansa, vorba moldoveanului, stie despre mine ceva despre care eu n-am habar. Si anume ca am contactat, in ultimele luni, oameni dintre fostii mei colaboratori. Mi s-a spus si mie ca, uneori, in somn, vorbesc. Nu mi s-a spus pana acum ca as sari din pat si as porni, despuiat si inca dormind, prin Bucuresti dupa oameni dintre fostii colaboratori.

De mai multe ori in ultimele luni am negat public faptul ca as intentiona sa iau locul lui Cornel Nistorescu la sefia Evenimentului Zilei. Marturie stau raspunsul la o intrebare precisa pusa de Robert Turcescu ca invitat la emisiunea sa, declaratia prin telefon acordata Antenei 1, interviul transmis tuturor redactiilor de Mediafax. Intre sursa sigura - declaratiile mele publice, singurele care conteaza - si sursa ambigua poreclita "medii de presa", autoarea o prefera, voioasa ca o pioniera (na, c-am facut si o rima!), pe ultima.

Nu e intaia oara cand Cotidianul publica despre mine certitudini asupra carora eu am mari indoieli. Nu mai departe zilele trecute m-am pomenit, intr-un titlu de pe pagina intai, drept sigur angajat la ziarul lui Sergiu Sachelariu, desi pe domnul cu pricina nu l-am vazut decat in fotografii de ziar, si acelea prost retusate. Asta m-a facut sa ma intreb carui lucru i se datoreaza preocuparea ziarului de a lansa despre mine neadevaruri compromitatoare. Si mi-am amintit ca in 1998, cand am preluat conducerea Cotidianului, mai multi membri ai colectivului redactional s-au grabit sa intocmeasca un protest fata de perspectiva de a lucra - zicea textul - sub conducerea unei persoane incompatibile cu inaltele lor principii. Om exact, proprietarul de atunci mi-a zis sa-i dau pe toti afara. Nu i-am dat, potrivit credintei mele ca pot scoate un ziar lucrand si cu vaduvele negre de la Moscova, d-apoi cu niste redactori care, spre deosebire de vaduve, nu poarta asupra lor centura de grenade.

In cap de lista se afla Ioana Lupea, actuala conducatoare a Cotidianului, iscalind ca simpla membra a redactiei refuzul de a lucra cu persoana compromisa, care, pe deasupra, nu reusea sa se ridice pana la inaltimea principiilor sale. La scurt timp dupa ce eu n-am dat-o afara, cum mi s-a spus, domnia sa a ajuns redactor sef-adjunct al Cotidianului.
Chestia cu facerea de bine e valabila, iata, si in presa romana a lui 2004, aflata, vorba celei care scrie ca Ion Cristoiu e "numele cel mai vehiculat ca loctiitor" (sic!) al lui Cornel Nistorescu, in "alerta de gradul zero".

Cu aceeasi stima ca si-n 1998, al dumneavoastra,
Ion Cristoiu.