Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Victoria Opozitiei in alegerile recente a fost un eveniment providential, caci daca el nu s-ar fi produs, Romania ar fi ramas pentru multa vreme victima unui sistem monopartit, in care partidul la putere s-ar fi identificat tot mai mult cu statul insusi.
Ce vreau sa accentuez e faptul ca nici victoria in alegeri, in 1996, a Conventiei Democratice, nici cea recenta a Aliantei D.A. nu se inscriu in schema alternantei la guvernare despre care vorbeam. Ele n-au fost decat premisa (ratata in 1996 si, speram, castigatoare in 2004) unui sistem care sa permita alternanta. Opozitia democratica nu a luptat, in toti acesti cincisprezece ani irositi de natiunea noastra, in cadrul unui sistem politic normal, in care forte diverse, reprezentand diverse straturi ale societatii, se confrunta pentru a guverna, ci a dat o lupta disperata impotriva unui gigantic partid-stat, complet opac, ca si precursorul sau, PCR, la ideea de pluripartitism. Partidul Social Democrat a fost, in tot acest timp, orice altceva decat un partid social-democrat in sensul adevarat, modern, al cuvantului. El a reprezentat doar un instrument de supravietuire (si prosperitate) a structurilor de conducere si a celor represive din vechea Republica Socialista. Repulsia sa pentru pluralitatea politica a fost imediat vizibila, inca de la incercarea FSN-ului de a se propune ca singurul partid valid in Romania postrevolutionara.
Prin urmare, pentru ca viata politica din Romania sa intre in normalitate, e nevoie de conturarea ferma a celor doi poli despre care vorbeam. Paradoxal, nu polul social-democrat se va contura mai rapid, ci polul liberal. Astept de la unificarea preconizata dintre PD si PNL aparitia unui partid liberal (Partidul Liberal Roman?) pur si simplu, si nu cine stie ce himera politica. Pentru ca eu cred ca de nimic nu avem azi mai multa nevoie decat de un partid liberal puternic si modern, capabil sa accelereze economia nationala. Se vorbeste mult de infiintarea (prin aceasta unificare sau prin unificarea unor partide mult mai mici) unui partid "popular", poate cu o nuanta crestin-democrata. Eu sunt cu totul sceptic in privinta acestei noi struto-camile politice. Nimeni nu stie, la noi, ce inseamna un "partid popular". Tot ce a fost popular la noi a devenit repede populist. In plus, o democratie crestina cu turle ortodoxe, in fundal e o idee de-a dreptul dadaista. Nu de o noua tulburare a apelor avem nevoie acum, ci de doua optiuni ferme, avand in spate doua ideologii bine constituite si cu o insertie solida in social. Avem deja o clasa de mijloc constituita, din ce in ce mai prospera, pe temelia careia se poate construi noul liberalism romanesc.
Cat despre al doilea pol, cred ca alternativa naturala la liberalism este social-democratia, un vehicul mai lent, dar, poate, mai sigur la drum. Nu avem in Romania, azi, un partid social-democrat. El s-ar putea constitui numai prin desfacerea in bucati a monstrului numit PSD, prin darea la topit a platosei sale de obtuzitate comunista si prin pensionarea patriarhilor sai. Din ramasita sa ceva mai curata si un strop mai moderna, combinata cu oarece transfugi din PD s-ar putea constitui in fine ceva care sa aduca a social-democratie. Va amintiti calvarul unificarii liberale? Acela n-a fost nimic fata de ce-i asteapta pe social-democrati. Va fi un proces de clarificare agonic, lent si violent in acelasi timp, caci e-n firea crocodililor sa supravietuiasca prin erele geologice si sa manance si astazi oameni. Dar un lucru trebuie sa devina limpede si pentru tinerii pesedisti: cine se aliaza cu crocodilii va sfarsi pana la urma in coltii lor. Nu recastigarea alegerilor trebuie sa fie obiectivul social-democratilor (adevarati), ci constituirea cu orice risc a polului social-democrat. Caci, daca PSD-ul va reveni la putere peste patru ani, social-democratia nu va castiga, ci, dimpotriva, va pierde singura ei sansa de a se naste in Romania.
Citește pe Antena3.ro
